"Toate necazurile oamenilor vin din incapacitatea lor de a sta singuri si tacuti intr-o camera goala"
Blaise Pascal (1660)

luni, 21 iulie 2014

Ego-ul in starea de inflatie

Datorita catorva cititori ai blogului meu, am simtit nevoia sa explic si sa redau informatii din asa numita "stare de inflatie" deoarece au existat cateva intrebari cu privire la postarea anterioara destinata explicarii egoismului.
In scrierea ce urmeaza, ce ii corespunde in totalitate lui E. Edinger, voi incerca sa rezum, desi este aproape imposibil, starea de inflatie ce vine o data cu nasterea fatului, si care o putem reexperimenta in cursul vietii. 
"Ne nastem intr-o stare de inflatie. In prima copilarie nu exista ego sau constiinta. Totul se naste in inconstient. Ego-ul latent este complet identificat cu Sinele. Din moment ce Sinele este centrul si totalitatea fiintei, ego-ul identificat complet cu Sinele se traieste ca zeitate. Bineinteles, copilul mic nu gandeste astfel. El nu poate gandi inca deloc, dar intreaga lui fiinta si experienta sunt organizate in jurul supozitiei de zeitate a priori. Aceasta este starea originara a unitatii si perfectiunii inconstiente, responsabila pentru nostalgia pe care o simtim fata de originile noastre, atat personale cat si istorice. 
Copilul, ca si omul primitiv (primitiv, in sensul in care nu depaseste nivelul mediu), identifica ego-ul cu psihicul arhetipal si cu lumea exterioara. Pentru oamenii primitivi, interiorul si exteriorul nu se disting in totalitate. Pentru mintea civilizata, cei primitivi sunt asocierea cea mai buna cu natura, fiind in armonie cu procesele vietii; dar ei sunt, totusi, salbatici si fac aceleasi greseli specifice starii de inflatie ca si copii. Omul modern, alineat (rupt, desprins) de sursa sensului vietii, gaseste in imaginea primitivului un obiect dupa care tanjeste. Aceasta este doar o latura a problemei, caci exista si o alta negativa. Viata reala a omului primitiv inseamna mizerie, degradare si teroare. Nu ne-am dori aceasta realitate nici o clipa. De fapt, noi nu dupa ea tanjim, ci dupa starea primitiva simbolica. Atunci cand cineva priveste inapoi spre originea sa psihologica, faptul are o dubla conotatie: intai, aceasta origine este perceputa ca o stare paradiziaca, de unitate, in care fiinta este una cu natura si cu zeii, si e o stare extrem de revnita; a doua, prin standardele umane constiente ce sunt asociate realitatii temporale si spatiale, ea este o stare de inflatie, o stare de nasabuinta, de dorinta adormita, de aroganta si oportunitate imatura. PROBLEMA DE BAZA A ADULTULUI ESTE CUM SA REALIZEZE UNIREA CU NATURA SI CU ZEII, CEEA CE COPIII FAC LA INCEPUT, FARA A PRODUCE INFLATIA IDENTIFICARII. "

Platon spunea : "Si daca este adevarat ca am dobandit cunoasterea inainte de nastere si am pierdut-o in momentul in care ne-am nascut, iar mai tarziu, prin exercitiul simturilor asupra obiectelor sensibile, ne redobandim cunoasterea pe care am avut-o odata, atunci presupun ca ceea ce numim invatare va insemna redobandirea propriei noastre cunoasteri..."
Pot incheia afirmand ca, dupa parerea mea, asa numitul egoism poate fi explicat prin starea de inflatie ce adoarme adultul de la realitatea sufleteasca...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu