"Toate necazurile oamenilor vin din incapacitatea lor de a sta singuri si tacuti intr-o camera goala"
Blaise Pascal (1660)

miercuri, 23 iulie 2014

Iisus sub semnul pestilor

Mai intai putina astrologie...Hilar sau nu, ceea ce m-a frapat si am dorit sa adaug la aceste cateva randuri pe care mi-am propus sa le adaug astazi este asa zisa "coincidenta" a lumii astrologice. In masura in care Cristos a fost conceput ca nou eon, le-a devenit limpede tuturor celor stiutori in ale astrologiei ca, pe de o parte, el s-a nascut ca prim peste al epocii pestelui si, pe de alta parte, trebuia sa moara ca ultim berbec (noutestamentar: miel) al eonului ce se sfarsea. In mod semnificativ, partenerul lui Iisus in aceasta ceremonie se numeste Baraba, "fiul tatalui". Am putea compara, cu o anumita dreptate, tensiunea interna a contrariilor din cadrul psihologiei vechi crestine cu faptul ca semnul zodiacal al pestilor arata doi pesti,
care indica adesea in directie contrara.
Dupa cum a aratat deja Bousset ca fiind probabil, faptura dubla a lui Cristos apocaliptic se intemeiaza pe speculatii iudaic-gnostice. Traditia ulterioara, preponderent cabalistica, cunoaste doua figuri de Mesii, Mesia ben Iosif (sau ben Efraim) si Mesia ben David. Mesia ben Iosif este, dupa Deuteronul 33, 17, "intai-nascutul taurului" si Mesia ben David calareste pe un asin. Mesia ben Iosif trebuie sa moara pentru a "împăca" prin sangele său  "poporul lui Iehova". El va cădea in lupta impotriva lui Gog si Magog, si anume il va ucide pe Armisilus. Armisilus este Antimesia, conceput de Satana cu o piatra de marmura. Se stie ca, daca Satan si Iisus sunt recunoscuti ca frati, fii ai aceluiasi tata, atunci Armisilus (Antimesia) este totodata nepotul care ajuta. El va fi omorat la randul lui de Mesia ben David. Aceasta lasa dupa aceea noul Ierusalim jos din cer si il trezeste la viata pe Mesia ben Iosif, care fusese ucis. Acesta din urma apare in traditia ulterioara intr-un rol ciudat. Inca Tabari, comentatorul Coranului, mentioneaza ca Anticrist va fi un rege al iudeilor, iar Abarbanel afirma in Maşmia Ieşua ca Mesia ben Iosif este de-a dreptul Anticrist. El nu este caracterizat numai ca Mesia in suferinta fata in fata cu cel invingator, ci este conceput chiar ca afalandu-se in opozitie cu el. Dupa cum sugereaza aceste materiale ale traditiei, slabiciunea sus-mentionata a elementului mesianic consta intr-o scindare a lui, care se amplifica pana la opozitie.
Interesant, nu-i asa? Daca ne gandim putin, vom constata aceasta opozitie a contrariilor in fiecare dintre noi. Latura intunecata ne este cu neputinta sa o acceptam, cand ea doare atat de tare, cand cotropeste sufletul. Dar nu trebuie sa uitam ca acel copac care va ajunge cu ramurile pana la cer va avea radacinile infipte pana in infern. Este absolut necesar sa ne acceptam si sa ne "salvam" latura intunecata pentru a trece la pragul de sus. Sa nu uitam ca Iisus a doborat portile iadului si apoi s-a inaltat la ceruri.
Suprimarea imaginii lui Dumnezeu urmeaza indeaproape anularea personalitatii omenesti. Ateismul materialist formeaza cu himerele sale utopice religia acelor miscari rationaliste care predau maselor libertatea personalitatii si prin urmare o anihileaza. Reprezentantii crestinismului si-au cheltuit insa energia cu simpla mentinere a celor mostenite, fara sa lucreze in continuare la construirea casei lor, pentru a o face mai spatioasa. Insa stagnarea in aceste circumstante risca in caz de durata prelungita sa duca la un final fatal.

luni, 21 iulie 2014

Ego-ul in starea de inflatie

Datorita catorva cititori ai blogului meu, am simtit nevoia sa explic si sa redau informatii din asa numita "stare de inflatie" deoarece au existat cateva intrebari cu privire la postarea anterioara destinata explicarii egoismului.
In scrierea ce urmeaza, ce ii corespunde in totalitate lui E. Edinger, voi incerca sa rezum, desi este aproape imposibil, starea de inflatie ce vine o data cu nasterea fatului, si care o putem reexperimenta in cursul vietii. 
"Ne nastem intr-o stare de inflatie. In prima copilarie nu exista ego sau constiinta. Totul se naste in inconstient. Ego-ul latent este complet identificat cu Sinele. Din moment ce Sinele este centrul si totalitatea fiintei, ego-ul identificat complet cu Sinele se traieste ca zeitate. Bineinteles, copilul mic nu gandeste astfel. El nu poate gandi inca deloc, dar intreaga lui fiinta si experienta sunt organizate in jurul supozitiei de zeitate a priori. Aceasta este starea originara a unitatii si perfectiunii inconstiente, responsabila pentru nostalgia pe care o simtim fata de originile noastre, atat personale cat si istorice. 
Copilul, ca si omul primitiv (primitiv, in sensul in care nu depaseste nivelul mediu), identifica ego-ul cu psihicul arhetipal si cu lumea exterioara. Pentru oamenii primitivi, interiorul si exteriorul nu se disting in totalitate. Pentru mintea civilizata, cei primitivi sunt asocierea cea mai buna cu natura, fiind in armonie cu procesele vietii; dar ei sunt, totusi, salbatici si fac aceleasi greseli specifice starii de inflatie ca si copii. Omul modern, alineat (rupt, desprins) de sursa sensului vietii, gaseste in imaginea primitivului un obiect dupa care tanjeste. Aceasta este doar o latura a problemei, caci exista si o alta negativa. Viata reala a omului primitiv inseamna mizerie, degradare si teroare. Nu ne-am dori aceasta realitate nici o clipa. De fapt, noi nu dupa ea tanjim, ci dupa starea primitiva simbolica. Atunci cand cineva priveste inapoi spre originea sa psihologica, faptul are o dubla conotatie: intai, aceasta origine este perceputa ca o stare paradiziaca, de unitate, in care fiinta este una cu natura si cu zeii, si e o stare extrem de revnita; a doua, prin standardele umane constiente ce sunt asociate realitatii temporale si spatiale, ea este o stare de inflatie, o stare de nasabuinta, de dorinta adormita, de aroganta si oportunitate imatura. PROBLEMA DE BAZA A ADULTULUI ESTE CUM SA REALIZEZE UNIREA CU NATURA SI CU ZEII, CEEA CE COPIII FAC LA INCEPUT, FARA A PRODUCE INFLATIA IDENTIFICARII. "

Platon spunea : "Si daca este adevarat ca am dobandit cunoasterea inainte de nastere si am pierdut-o in momentul in care ne-am nascut, iar mai tarziu, prin exercitiul simturilor asupra obiectelor sensibile, ne redobandim cunoasterea pe care am avut-o odata, atunci presupun ca ceea ce numim invatare va insemna redobandirea propriei noastre cunoasteri..."
Pot incheia afirmand ca, dupa parerea mea, asa numitul egoism poate fi explicat prin starea de inflatie ce adoarme adultul de la realitatea sufleteasca...