"Toate necazurile oamenilor vin din incapacitatea lor de a sta singuri si tacuti intr-o camera goala"
Blaise Pascal (1660)

marți, 2 iulie 2013

Din scrierile lui Jung...

"Intrebarea hotaratoare pentru om e: Te raportezi sau nu la infinit? Acesta este criteriul vietii sale. Numai daca stiu ca nemarginirea este esentialul, nu-mi fixez interesul pe lucruri care nu sunt de o insemnatate decisiva. Daca nu stiu, atunci insist sa mi se recunoasca o anumita valuare in lume, din cauza unei insusiri sau alteia pe care o concep ca pe o avere personala: talentul "meu" sau, eventual frumusetea "mea". Cu cat omul pune accent pe o posesiune falsa si cu cat percepe mai putin ceea ce este esential, cu atat mai nesatisfacatoare este viata. El se simte ingradit pentru ca are intentii ingradite, iar de aici rezulta invidie si gelozie. Daca intelegem si simtim ca inca din timpul acestei vieti suntem legati de nemarginire, dorintele si atitudinile se modifica. La urma urmei, noi valoram numai datorita esentialului si daca nu avem asa ceva, viata este irosita. Si in relatia cu semenul nostru este hotarator daca nemarginirea se exprima in ea sau nu.
Ating insa sentimentul de nemarginire numai daca am ca limita extremul. Limitarea cea mai mare a omului este sinele; el se manifesta in trairea lui: "Eu sunt numai asta!"  Doar constiinta limitarii mele cele mai inguste in sinele meu se racordeaza la nelimitarea inconstientului. In aceasta constienta eu ma descopar a fi limitat si etern deopotriva, atat unul cat si celalalt. Simtindu-ma unic in combinatia mea personala, adica, in definitiv, limitat, am posibilitatea sa devin constient si de nemarginire. Dar numai atunci.
Intr-o epoca orientata exclusiv pe largirea spatiului de viata si pe cresterea, a tout prix, a cunoasterii rationale, exigenta suprema este aceea de a fi constienti de unicitatea si de limitarea noastra. Unicitate si limitare sunt sinonime. Fara ele nu exista o percepere a nelimitatului - si deci nu este posibila nici constientizarea lui -, ci doar o identitate iluzorie cu el, ce se manifesta in betia cifrelor mari si in puterea politica.
Epoca noastra a pus intregul accent pe omul "de aici", ducand astfel la o demonizare a omului si a lumii lui. Aparitia dictatorilor si a intregii mizerii pe care a adus-o cu ei provine de la faptul ca omului i-a fost rapit, prin miopia celor care se vor prea destepti, orice simt al "lumii de dincolo". El a cazut, ca si acestia, victima inconstientei. Caci misiunea omului ar fi, din contra, sa constientizeze ceea ce provine si i se impune din inconstient, in loc sa ramana neconstient de acest continut sau identic cu el. In ambele cazuri, ar devenii infidel menirii sale de a creea constiinta. Pe cat putem discerne, unicul sens al existentei umane este sa aprinda o lumina in tenebrele fiintei ca atare. Este chiar de presupus ca, dupa cum inconstientul actioneaza asupra noastra, tot asa e si el influentat, la randul lui, de sporirea constiintei noastre."
Am adaugat un citat din cartea autobiografica Amintiri, vise, reflectii a lui C. G. Jung. Pasajul mi s-a parut memorabil si consider ca inglobeaza cu adevarat esenta a ceea ce de fapt noi numim sens al vietii.

7 comentarii:

  1. E simplu? sau e complicat? să ne simţim că aparţinem nesfârşitului... Când mă gândesc ce simplu e, se complică totul, când simt că e complicat îmi dau seama ce simplu e. Oare nu cumva simţirea aceasta a infinitului din noi aparţine unei dimensiuni la care acum nu avem acces? Consistent, frumos şi liniştitor articolul tău, aşa l-am citit. De ce, totuşi, scii aşa de rar? mult prea rar...

    RăspundețiȘtergere
  2. Chiar azi vorbeam despre posibilele dimensiuni pe care nu le putem accesa... Este posibil doar in stari de constiinta modificata si oricum cred ca nu putem pe deplinin intelege ceeea ce ni se arata. In acest "articol" mi s-a parut bine conturata lumea pe care Jung o defineste , o lume mult prea bolnava in care politica si pretul domina...mare pacat.
    Asa este, scriu foarte rar pe blog...cred ca scrisul nu este unul din marile mele pasiuni si doar lucrurile care ma intereseaza in mod deosebit le astern aici...

    RăspundețiȘtergere
  3. din pacate spun, cu tristete ca suntem limitati. infinitul este doar un concept, galaxia noastra ar putea fi doar un fir de nisip pe plaja unui ocean si putem metaforiza la infinit despre nenumarate lucruri, ne place sa credem despre noi ca suntem inteligenti. diferenta dintre noi si o maimuta este doar de 1% ADN. 1%, repet. desi in interiorul meu traieste un idealist pur sange care si-ar dori cu siguranta sa exploreze acest univers macar in vise spun inca o data ca suntem limitati, cel putin eu asa simt si asta am trait. Suntem limitati de cei de langa noi, suntem limitati de concepte, de ce am invatat pana acum, doar ce ne-a trecut pe la ureche. Visarea este frumoasa, extrem de frumoasa, dar pe acest drum nu are cine sa ne calauzeasca, decat noi insine si fiecare pe drumul sau. Este clar ca in societatea de azi si cea de ieri si cu siguranta si cea de peste 100 de ani mai importanti vor fi ochelarii de soare si tipul de bolid pe care il conducem dar totusi, daca ne uitam la trecutul nostru ca specie am evoluat. Poate nu la nivel spiritual, dar totusi am evoluat pentru ca altfel nu ar fi existat acest blog, scrierile lui Jung si comentariile noastre, asta e clar. Eu am senzatia ca sunt reale :). Intuitia imi spune ca suntem pe drumul cel bun, pe o spirala a timpului care nu se poate duce decat in sus si poate, peste o anumita perioada ne vom plictisi de politica, de masini si farduri si vom intelege ca trebuie sa dam un sens acestei existente. Simona scrie mai des !!! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aşa o fi fiind JULIK cu diferenţa aceea de doar 1% dintre mine şi maimuţă, ADN, nu ştiu! habar nu am, că nu mă interesează, dar aşa o fi. Numai că diferenţa aceasta e imensă, e mult mai mare decât animalicele asemănări de 99%, cel puţin ptr. mine. Şi uite un argument: eu cunosc şi discut cu tine aceste asemănări şi deosebiri, maimuţa evident nu. Deci iată cât de imensă este, să zicem, acea mică diferenţă. Nu cred că la maimuţe, dar şi la animale în general, putem vb. despre inteligenţă, despre instincte da, şi instinctele pot părea uneori inteligenţă. Şi încă ceva: între infinitul din noi şi cel al spaţiului, nu cred că putem face asemănări, sau dacă vrei, sunt asemănările care există între spirit şi materie.
      P.S - Simona, îmi cer iertare că polemizez pe blogul tău, dar vreau să cred că sunt polemici amabile...şi citind comentariul tău de mai jos, îmi dau seama că e chiar aşa. :-)

      Ștergere
  4. Asa este, suntem limitati prin acest dresaj sosial, daca il pot numi asa. Insa cred cu tarie in scopul pentru care noi traim in aceasta dimensiune...Cred in scopul pentru care am fost creati in aceasta limitare. Cum putem cunoaste noi nonlimitarea daca nu ne nastem in limitare? Este foarte frumos de explorat acest drum, pe care eu il vad ca pe un dar pe care il primim de la Creator. Este o sansa extraordinara care implicit implica si un efort. Putem trai cu masini si farduri asa cum ai spus si tu, dar avem posibilitatea sa alegem, sa ne intrebam si sa fim curiosi in acelasi timp. Suntem creatori ca si Dumnezeu. Ne putem depasi conditia de om daca nu vom mai trai cu conceptia ca suntem limitati. Gandeste-te la teoria ta ca la o aparare impotriva a ceea ce este posibil sa explorezi daca iti scoti din cap asta. Vorbesti de intuitie, dar eu in mesajul tau descopar foarte multa ratiune...Ratiunea limiteaza... Cred ca doar calea de mijloc intre ratiune si intuitie este o cale echilibrata.
    Putem sa ne raportam la infinit, nu numai din perspectiva unui concept. Cu toate ca putem fi acel fir de nisip pe plaja unui ocean, exista o unitate in care noi traim. Ne putem raporta la aceasta unitate infinita din care noi facem parte. Putem accesa biblioteca universala care se afla in sinele nostru daca noi suntem acel praf de stele al Universului din care facem parte. Depinde din ce perspectiva privesti lucrurile...Totul poate avea sens atunci cand cauti cu adevarat sensul...

    RăspundețiȘtergere
  5. Ai dreptate Teodor. Admir "principiile" tale si ti le impartasesc.

    RăspundețiȘtergere
  6. Multumesc pentru acest fragment. Am gasit si versiunea in engleza. Exista anumite diferente la nivel semantic.
    PS. Imi place mult blogul tau. Sper ca mai postezi pe el.

    http://carljungdepthpsychology.blogspot.be/2013/08/carl-jung-and-decisive-question-for-man.html

    RăspundețiȘtergere