"Toate necazurile oamenilor vin din incapacitatea lor de a sta singuri si tacuti intr-o camera goala"
Blaise Pascal (1660)

duminică, 21 iulie 2013

Din Vijnana Bhairava Tantra

Antarakasha dharana: Omul se identifica mereu cu ceea ce este trecator si din acest motiv ajunge sa sufere. Numele, profesia, familia, posesiunile materiale, toate sunt trecatoare si schimbatoare, dar omul se ataseaza de ele. La fel, el se identifica si cu corpul, simturile sau mintea. Dintre toate, cea mai puternica identificare este aceea cu corpul fizic. De aceea frica de moarte este atat de dificil de transcens si dupa cum spune Patanjali in Yoga Sutra, chiar si fiintele care au atins o stare de intelepciune se mai confrunta cu acest atasament: "atasamentul fata de viata este cea mai puternica dintre cauzele generatoare de suferinta". El identifica atasamentul fata de viata ca fiind una dintre cele cinci cauze ale suferintei.
Atunci cand reusim sa indepartam unul cate unul aceste valuri care acopera esenta divina a fiintei noastre, suntem deja pe calea catre atingerea telului propus. Ceea ce mai ramane de realizat este doar intuitia spontana si realizatoare a Adevarului Suprem. Limitarile constiintei incatusate de corpul fizic sunt dificil de transcens. Ceea ce ne retine din a ne bucura de experienta constiintei supreme este identificarea cu trupul si cu gandurile care ne asalteaza pe tot parcursul zilei. In cazul in care ne vom putea concentra pe corpul nostru ca fiind format din vid sau din spatiu gol, chiar si pentru o clipa, mintea noastra va fi eliberata de toate gandurile si va fi transcensa.
Indiferent cu ce se identifica mintea aceea devine. Acest lucru este cunoscut sub numele de auto-identificare. Cand se identifica cu corpul fizic, cu placerile lumii, cu relatiile interumane, cu obiectele materiale, aceea este forma pe care mintea noastra si-o asuma si mintea noastra va fi cu totul proiectata in exterior. Dar daca urmareste sa se identifice cu vidul suprem, mintea va disparea si in locul ei va ramane doar constiinta ultima. Constiinta este pura si straluceste in fiecare dintre noi. La fel cum razele de soare lumineaza permanent, dar uneori nu le putem percepe din cauza norilor. In acelasi mod, constiinta suprema "lumineaza" permanent, dar nu o putem percepe datorita norilor ignorantei.  Aceasta este o tehnica de shaktopaya, care ne conduce la shambavopaya.

Strapungerea chakrelor: Trezirea lui kundalini se produce destul de rapid si genereaza o perceptie foarte subtila, energia ridicandu-se de la muladhara (la baza coloanei vertebrale) direct pana in sahastra (in crestetul capului); trezirea lui prana kundalini o vom percepe progresiv, ca o ridicare a energiei din chakra in chakra, ca o transformare de la o stare la alta. In drumul spre dvadashanta interna, energia lui kundalini trece prin cele 7 chakre, iar in final practicantul va ajunge la identificarea cu constiinta lui Bhairava.

marți, 2 iulie 2013

Din scrierile lui Jung...

"Intrebarea hotaratoare pentru om e: Te raportezi sau nu la infinit? Acesta este criteriul vietii sale. Numai daca stiu ca nemarginirea este esentialul, nu-mi fixez interesul pe lucruri care nu sunt de o insemnatate decisiva. Daca nu stiu, atunci insist sa mi se recunoasca o anumita valuare in lume, din cauza unei insusiri sau alteia pe care o concep ca pe o avere personala: talentul "meu" sau, eventual frumusetea "mea". Cu cat omul pune accent pe o posesiune falsa si cu cat percepe mai putin ceea ce este esential, cu atat mai nesatisfacatoare este viata. El se simte ingradit pentru ca are intentii ingradite, iar de aici rezulta invidie si gelozie. Daca intelegem si simtim ca inca din timpul acestei vieti suntem legati de nemarginire, dorintele si atitudinile se modifica. La urma urmei, noi valoram numai datorita esentialului si daca nu avem asa ceva, viata este irosita. Si in relatia cu semenul nostru este hotarator daca nemarginirea se exprima in ea sau nu.
Ating insa sentimentul de nemarginire numai daca am ca limita extremul. Limitarea cea mai mare a omului este sinele; el se manifesta in trairea lui: "Eu sunt numai asta!"  Doar constiinta limitarii mele cele mai inguste in sinele meu se racordeaza la nelimitarea inconstientului. In aceasta constienta eu ma descopar a fi limitat si etern deopotriva, atat unul cat si celalalt. Simtindu-ma unic in combinatia mea personala, adica, in definitiv, limitat, am posibilitatea sa devin constient si de nemarginire. Dar numai atunci.
Intr-o epoca orientata exclusiv pe largirea spatiului de viata si pe cresterea, a tout prix, a cunoasterii rationale, exigenta suprema este aceea de a fi constienti de unicitatea si de limitarea noastra. Unicitate si limitare sunt sinonime. Fara ele nu exista o percepere a nelimitatului - si deci nu este posibila nici constientizarea lui -, ci doar o identitate iluzorie cu el, ce se manifesta in betia cifrelor mari si in puterea politica.
Epoca noastra a pus intregul accent pe omul "de aici", ducand astfel la o demonizare a omului si a lumii lui. Aparitia dictatorilor si a intregii mizerii pe care a adus-o cu ei provine de la faptul ca omului i-a fost rapit, prin miopia celor care se vor prea destepti, orice simt al "lumii de dincolo". El a cazut, ca si acestia, victima inconstientei. Caci misiunea omului ar fi, din contra, sa constientizeze ceea ce provine si i se impune din inconstient, in loc sa ramana neconstient de acest continut sau identic cu el. In ambele cazuri, ar devenii infidel menirii sale de a creea constiinta. Pe cat putem discerne, unicul sens al existentei umane este sa aprinda o lumina in tenebrele fiintei ca atare. Este chiar de presupus ca, dupa cum inconstientul actioneaza asupra noastra, tot asa e si el influentat, la randul lui, de sporirea constiintei noastre."
Am adaugat un citat din cartea autobiografica Amintiri, vise, reflectii a lui C. G. Jung. Pasajul mi s-a parut memorabil si consider ca inglobeaza cu adevarat esenta a ceea ce de fapt noi numim sens al vietii.