"Toate necazurile oamenilor vin din incapacitatea lor de a sta singuri si tacuti intr-o camera goala"
Blaise Pascal (1660)

vineri, 13 iulie 2012

Efectul compensator


Cursul firesc al vietii ne obliga treptat sa renuntam la iluzia de non- separare si, in consecinte, sa ne infruntam temerile de abandon si de singuratate. O data ce am acceptat ideea unei singuratati intrinseci, va trebui sa admitem ca inclusiv aceasta reprezinta o iluzie, o metoda de aparare impotriva temerii de a ne pierde individualitatea, de data asta in cadrul intregului. De fapt trebuie a ne regasim realitatea unitara plecand din interior. Daca incerc sa neg diferentele exterioare ma voi adapta la realitatea comuna. Voi trai in lumea calaului sau a victimei – calau, daca ii domin pe cei care-mi par diferiti; victima, daca ma supun diferentelor fara a le putea domina. Daca incerc sa mentin iluzia de separare la nivelul interior, nu reusesc sa ma adaptez la realitatea unitara. De fapt, acesta este paradoxul care caracterizeaza orice existenta si se articuleaza in jurul fricii.
Nevoile raspund unor rani din trecut, dar se pot transforma, fara dar si poate in gesturi compensatorii. Daca aveti absoluta nevoie de un castel in locul unei case modeste, daca traiti cu impresia ca nu veti gasi fericirea altundeva, in acest caz va aflati in fata unei nevoi compensatorii.  Aceasta lipsa, poate din trecut, a creat o anuita tensiune, care pretinde un raspuns in masura sa o rezolve. Deoarece persoana in cauza nu stie exact ce anume o tine in tensiune sau nu poate sa raspunda pe moment nevoii reale, ea foloseste paleative.
Astfel, daca o persoana fumeaza ca sa raspunda unei angoase legate de sentimentul de singuratate, ea sfarseste prin a avea nevoie de o tigata, fara sa mai intre in contact cu neajunsul afectiv initial. O nevoie genereaza o alta nevoie. In concluzie, repetarea frecventa a aceluiasi comportament confera rigiditate in timp sistemului de compensare. In felul acesta se produce o luare in stapanire. Daca nu mai suntem capabili sa evitam un anumit tip de actiune care atrage dupa sine consumul de anumite substante, de fiecare data acelasi, e limpede ca suntem dependenti. Suntem la mare distanta de lupta pentru a satisface nevoia reala sau de a intelege ranile care le intretin. Suntem pe punctul de a trece la actiune fara sa mai gandim, pentru a ne elibera de o tensiune interioara. Chiar daca ne mobilizam toate fortele impotriva substantelor cu pricina, pentru a ne lasa de fumat, de exemplu, avem toate sansele sa esuam in initiativa noastra daca nu ne propunem sa devenim constienti de problema de fond. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu