"Toate necazurile oamenilor vin din incapacitatea lor de a sta singuri si tacuti intr-o camera goala"
Blaise Pascal (1660)

duminică, 18 martie 2012

Legatura noastra invizibila cu Dumnezeu

"Ma uit la mine insumi, o epava de carne insangerata pe lespedea sacra de granit. Tata e ingenunchiat langa mine, tinandu-mi capul lipsit de viata cu mana care i-a mai ramas. 
Simt un torent de furie...si de confuzie.
Nu e clipa compasiunii acum...E momentul razbunarii, al transformarii...
Sunt prins aici, plutind...legat inca de invelisul meu pamantesc. Tata isi trece bland palma peste fata mea, inchizandu-mi ochii. 
Simt legatura rupandu-se. Un val fluturand prinde contur in jurul meu, ingrosandu-se si incetosand lumina, ascunzand lumea din jur. 
Brusc timpul accelereaza, iar eu ma prabusesc intr-un abis mai negru decat tot ce mi-am imaginat vreodata. Aici, in neantul sterp, aud o soapta...simt o forta care creste. Devine tot mai tare, sporind cu o viteza uluitoare, inconjurandu-ma. Sinistra si puternica. Intunecata si coplesitoare.
Nu sunt singur aici. Si totusi, dintr-un motiv oarecare, nu ma anima bucuria, ci o frica fara margini.
Nu e deloc asa cum ma asteptam. 
Forta se framanta acum, invartindu-se in jurul meu cu o tarie irezistibila, amenintand sa ma sfasaie in bucati. Deodata, fara nici un avertisment, intunecimea se aduna, se coaguleaza aidoma unei fiare preistorice, inaltandu-se in calea mea.
Am in fata toate sufletele intunecate care au vietuit inainte de mine.
Urlu cu o infinita groaza...in vreme ce intunericul ma inghite definitiv."  - Moartea unui criminal...

"Pretutindeni in lume, oamenii isi ridica privirile spre cer, asteptandu-l de Dumnezeu...fara a intelege ca Dumnezeu ne asteapta pe noi. Suntem creatori, dar jucam, naivi, rolul de "creatie". Ne consideram biete oi neajutorate, manate incolo si-ncoace de Dumnezeu care ne-a creat. Ingenunchem aidoma unor copii speriati, implorand jutor, iertare sau noroc. Odata ce ne vom da seama ca am fost cu adevarat modelati dupa chipul si asemanarea Creatorului, vom incepe sa intelegem ca si noi suntem, prin urmare, creatori. Iar atunci cand acest lucru ne va fi clar, portile se vor deschide larg in fata realului potential uman....Filozoful Manly P. Hall spunea: "Daca infinitul nu ar fi intentionat ca omul sa fie intelept, nu i-ar fi daruit capacitatea de a invata" Creatia...devenind creator... Cel mai uimitor este faptul ca indata ce vom incepe sa ne exploatam adevarata putere, vom obtine un control extraordinar asupra lumii in care traim. Vom fi capabili sa modelam realitatea, in loc sa reactionam doar la ea. Intradevar este periculos...iar daca gandul afecteaza lumea, inseamna ca trebuie sa avem mare grija ce anume gandim. Fiindca si gandurile distructive au forta lor, si stim cu totii ca e mult mai usor sa distrugi decat sa creezi. Marea ironie este aceea ca, de secole, toate religiile lumii si-au indemnat credinciosii sa-si insuseasca ideile de credinta si incredere. Acum, stiinta - care vreme de secole a considerat religia doar o superstitie - trebuie sa admita ca, urmatoarea frontiera importanta pe care trebuie sa o traverseze este cea a credintei si increderii...si anume, puterea convingerii nebanuite si a intentiei hotarate. Aceeasi stiinta care ne-a erodat increderea in miraculos, construieste astazi o punte pestre prapastia pe care ea insasi a creeat-o".

                                                                                            Simbolul pierdut- Dan Brown

3 comentarii:

  1. Eu cred aşa: în relaţia om-om omul este creator, iar aici terenul lui de desfăşurare este imens; în relaţia om-Dumnezeu omul este cretor doar neuitându-şi Creatorul.

    RăspundețiȘtergere
  2. Este si punctul meu de vedere. Nu putem fi creatori fara de Divinitate.
    Insa autorul facea referire la acea latura pe care cei mai multi dintre noi au uitat-o, transformand Creatorul intr-un dictator, uitand ca suntem parte din "suflarea" Lui divina.
    "Precum in cer, asa si pe pamant" => "la fel ca sus, asa si jos"=> "Dumnezeu ne-a facut dupa chipul si asemanarea Sa".

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sigur că mulţi, cei mai mulţi, uită de asemănarea noastră,,,a lor,,,cu Divinitatea, pentru ei pământul este cerul, şi deci nu le este greu să-I atribuie lui Dumnezeu ceea ce admiră ei mai mult aici: intransigenţă şi spirit dictatorial. Dar, din păcate, şi mulţi credincioşi gândesc la fel; sunt unii care cred că cei păcătoşi vor fi distruşi de către Dumnezeu după Înviere, adică pentru ei în cer va fi ca şi pe pământ...şi aici într'adevăr religia poate fi învinovăţită, dar dincolo de toate "Dumnezeu ne aşteaptă pe noi" şi acesta e cel mai important lucru.

      Ștergere