"Toate necazurile oamenilor vin din incapacitatea lor de a sta singuri si tacuti intr-o camera goala"
Blaise Pascal (1660)

duminică, 18 martie 2012

Legatura noastra invizibila cu Dumnezeu

"Ma uit la mine insumi, o epava de carne insangerata pe lespedea sacra de granit. Tata e ingenunchiat langa mine, tinandu-mi capul lipsit de viata cu mana care i-a mai ramas. 
Simt un torent de furie...si de confuzie.
Nu e clipa compasiunii acum...E momentul razbunarii, al transformarii...
Sunt prins aici, plutind...legat inca de invelisul meu pamantesc. Tata isi trece bland palma peste fata mea, inchizandu-mi ochii. 
Simt legatura rupandu-se. Un val fluturand prinde contur in jurul meu, ingrosandu-se si incetosand lumina, ascunzand lumea din jur. 
Brusc timpul accelereaza, iar eu ma prabusesc intr-un abis mai negru decat tot ce mi-am imaginat vreodata. Aici, in neantul sterp, aud o soapta...simt o forta care creste. Devine tot mai tare, sporind cu o viteza uluitoare, inconjurandu-ma. Sinistra si puternica. Intunecata si coplesitoare.
Nu sunt singur aici. Si totusi, dintr-un motiv oarecare, nu ma anima bucuria, ci o frica fara margini.
Nu e deloc asa cum ma asteptam. 
Forta se framanta acum, invartindu-se in jurul meu cu o tarie irezistibila, amenintand sa ma sfasaie in bucati. Deodata, fara nici un avertisment, intunecimea se aduna, se coaguleaza aidoma unei fiare preistorice, inaltandu-se in calea mea.
Am in fata toate sufletele intunecate care au vietuit inainte de mine.
Urlu cu o infinita groaza...in vreme ce intunericul ma inghite definitiv."  - Moartea unui criminal...

"Pretutindeni in lume, oamenii isi ridica privirile spre cer, asteptandu-l de Dumnezeu...fara a intelege ca Dumnezeu ne asteapta pe noi. Suntem creatori, dar jucam, naivi, rolul de "creatie". Ne consideram biete oi neajutorate, manate incolo si-ncoace de Dumnezeu care ne-a creat. Ingenunchem aidoma unor copii speriati, implorand jutor, iertare sau noroc. Odata ce ne vom da seama ca am fost cu adevarat modelati dupa chipul si asemanarea Creatorului, vom incepe sa intelegem ca si noi suntem, prin urmare, creatori. Iar atunci cand acest lucru ne va fi clar, portile se vor deschide larg in fata realului potential uman....Filozoful Manly P. Hall spunea: "Daca infinitul nu ar fi intentionat ca omul sa fie intelept, nu i-ar fi daruit capacitatea de a invata" Creatia...devenind creator... Cel mai uimitor este faptul ca indata ce vom incepe sa ne exploatam adevarata putere, vom obtine un control extraordinar asupra lumii in care traim. Vom fi capabili sa modelam realitatea, in loc sa reactionam doar la ea. Intradevar este periculos...iar daca gandul afecteaza lumea, inseamna ca trebuie sa avem mare grija ce anume gandim. Fiindca si gandurile distructive au forta lor, si stim cu totii ca e mult mai usor sa distrugi decat sa creezi. Marea ironie este aceea ca, de secole, toate religiile lumii si-au indemnat credinciosii sa-si insuseasca ideile de credinta si incredere. Acum, stiinta - care vreme de secole a considerat religia doar o superstitie - trebuie sa admita ca, urmatoarea frontiera importanta pe care trebuie sa o traverseze este cea a credintei si increderii...si anume, puterea convingerii nebanuite si a intentiei hotarate. Aceeasi stiinta care ne-a erodat increderea in miraculos, construieste astazi o punte pestre prapastia pe care ea insasi a creeat-o".

                                                                                            Simbolul pierdut- Dan Brown

marți, 13 martie 2012

Nu exista moarte totala


Unde poti gasi forta si curajul de a respinge acele presiuni exterioare si de a-ti alege propriile valori?
Totul e in tine daca stii sa te uiti cu atentie si fara teama. Moartea ne poate arata drumul, pentru ca, daca intelegem ca timpul nostru este limitat si ca nu stim cand se va sfarsi, vom putea sa ne traim fiecare zi ca si cum ar fi ultima. Trebuie sa ne facem timp sa incepem ACUM, pas cu pas, intr-un ritm care sa nu ne sperie. Daca traiesti viata cu compasiune, rabdare, speranta si credinta iti vei gasi in tine forta care sa te ghideze. Cand oamenii isi gasesc un loc linistit, doar al lor, atunci pot trai un rai personal care sa-i reformeze si sa-i ajute sa devina "salvarea  omenirii".
Moartea este stadiul final al cresterii in aceasta viata. Nu exista moarte totala. Numai corpul moare. Eul sau spiritul sau oricum l-am numi, este etern. Poti interpreta acest lucru in orice mod doresti.
Daca vrei, poti vedea esenta eterna a existentei tale ca impactul pe care il are fiecare actiune pe care o intreprinzi asupra celor pe care-i atingi si, la randul lor, asupra celor pe care ei ii ating, si asa mai departe, chiar si dupa ce viata ta se va termina. Nu vei sti niciodata, de exemplu, efectul zambetului si al cuvintelor de incurajare pe care le folosesti pentru a imbarbata pe cineva cu care vii in contact.
Poti fi mai linistit avand credinta ca exista o sursa a bunatatii si fortei mai puternica decat forta fiecaruia dintre noi, dar care e in interiorul nostru, si ca fiecare eu are o existenta  care trece dincolo de mortalitatea fizicului si contribuie la formarea acelei forte superioare.
Moartea, in acest context, poate fi interpretata ca un fel de perdea intre existenta de care suntem constienti si cea care ne este ascunsa pana la ridicarea perdelei. Nu e important daca o deschidem simbolic pentru a intelege limitele existentei pe care o cunoastem, invatand in acest fel sa traim fiecare zi cat mai bine, sau daca o deschidem in momentul in care ne sfarsim existenta fizica. Ceea e e important e sa realizam ca, fie ca intelegem pe deplin de ce suntem aici sau ce ni se va intampla dupa moarte, scopul nostru ca fiinte umane este de a creste, de a ne uita in interiorul nostru pentru a gasi acea sursa de liniste, de intelegere si de forta care formeaza eul fiecaruia dintre noi, si sa ne deschidem catre ceilalti cu dragoste, acceptare, rabdare si speranta pentru ceea ce putem deveni impreuna.
Pentru a te linisti, e nevoie sa ai un simt al istoriei, sa simti ca esti parte integranta din ce a fost inainte de tine si ce va fi dupa tine. In felul acesta, nu vei fi niciodata singur; iar graba de azi capata o noua perspectiva: nu-ti folosi timpul in mod frivol. Pretuieste-l, fa in asa fel incat sa cresti cu fiecare zi, sa afli lucruri noi si sa devii din ce in ce mai constient de propriul eu. Nu folosi aceasta crestere in mod egoist, ci pune-o in serviciul viitorului. Nu lasa sa treaca nici o zi fara sa inveti ceva nou. Fa din fiecare zi o piatra din drumul spre dezvoltare. Nu te odihni pana cand n-ai facut ce trebuia. Dar adu-ti aminte- nu te grabi, mentine un ritm constant; nu irosi energia. Si in cele din urma, nu lasa lucrurile neimportante sa te distraga de la viziunea asupra eternitatii.

joi, 8 martie 2012

Transmutatia

Folosirea emotiei ca vehicul pentru autoiluminare se numeste transmutatie in budismul tantric. In alchimie, transmutatia presupune sa convertesti ceva aparent inutil in ceva extrem de valoros, cum ar fi plumbul in aur.
Primul pas pentru imblanzirea leului emotiei, pentru a-i transmuta energia salbatica in iluminare, este sa o simti, sa o accepti asa cum e, fara sa o judeci ca fiind buna sau rea. Fuga de un animal salbatic sau incercarea de a-i contracara energia nu face decat sa provoace un nou atac. Trebuie sa invatam sa ne deschidem direct fata de energia emotiilor si sa devenim una cu ea, dupa cum arata Trungpa: "Cand suntem capabili sa devenim in intregime una cu enervarile sau sa simtim calitatea abstracta a enervarii asa cum este ea, atunci enervarea nu mai are pe cine sa supere." Chiar daca emotiile par sa conroleze, de indata ce ne intoarcem direct catre ele, nu gasim nimic solid sau fix in judecatile sau aprecierile noastre legate de ele. In starea lor primara, emotiile sunt simple expresii ale propriei noastre energii. Doar reactiile noastre impotriva lor si povestile pe care le elaboram in in jurul lor le fac prezenta energetica densa si grea.
In loc sa incercam sa controlam emotiile, sa ne judecam pentru ele sau sa reactionam imotriva lor, putem invata sa le traim in imediatetea lor, ca prezenta vie. Trungpa descrie mai multe aspecte ale acestui proces:
Exista mai multe stadii ale intrarii in contact cu emotiile: vederea, ascultarea, mirosirea, atingerea si transmutatia.In cazul vederii emotiilor, avem constienta generala a faptului ca emotiile au propriul lor spatiu, propria lor dezvoltare. Le acceptam ca parte a configuratiei mintii, fara sa le punem la indoiala. Apoi, ascultarea presupune sa experimentam pulsatia acestei energii, valul de energie ce vine catre noi. Mirosirea inseamna sa apreciem ca aceasta energie este intru citva prelucrabila. Atingerea presupune sa simtim partea lor concreta, faptul ca putem sa intram in contact cu ele, deoarece emotiile nu sunt neaparat distructive sau nebunesti, ci doar un val de energie, indiferent ce forma imbraca.
Daca eul reprezinta tendinta de a ne agata de noi insine si de a ne controla experienta, atunci ar trebui sa simtim emotiile direct si sa lasam energia lor sa curga liber amenintand intreaga structura de control a eului.
Daca ma deschid complet fata de tristetea mea, atunci emotia se poate intensifica un timp si pot sa simt intreaga durere pe care o contine. Aceasta abordare a suferintei ma face sa ma simt mai viu. Cand ma intorc sa-mi infrunt demonii, ei se dezvaluie drept propria mea energie vitala.
Sa infruntam agitatia emotiilor e ca si cum am intra in ochiul unui uragan.Vanturile din jur sunt agitate dar, in cele din urma, putem sa ajungem intr-o portiune senina din mijlocul furtunii, dupa cum sugereaza Tharthang:
"Cand esti tulburat emotional, ramai cu emotia fara sa te cramponezi sau sa te fixezi pe ea. La fel cand se naste anxietatea sau orice alt sentiment tulburator, concentreaza-te asupra lui, nu pe gandurile legate de el. Focalizeaza-te pe centrul sentimentului: patrunde in acel spatiu.Daca mergem in centrul unei emotii, acolo nu e nimic! In acel punct exista o densitate a energiei clara si distincta, cu o mare forta ce poate transmite o mare claritate. Putem transmuta aceasta minte samsarica pentru ca mintea in sine e vacuitate- deschidere totala, sinceritate totala fata de fiecare situatie, vedere directa, eliberare totala de obscuritati, receptivitate completa.  "

Abordarea emotiilor prin meditatie

"Exista oare macar un suflet, oricat de materialist, care sa nu-si doreasca sa se desfasoare? Nu poate exista. In desfasurarea sufletului e implinit sensul vietii."
                                                                                           HAZRAT INAYAT KHAN
"Vreau sa ma desfaor. Nu vreau sa stau infasurat nicaieri, pentru ca acolo unde sunt infasurat, sunt inautentic."
                                                                                          RAINER MARIA RILKE

Cand oamenii privesc catre spatiul cerurilor sau o putere despre care cred ca se afla acolo, ei invoca in realitate fortele din interiorul lor, care, fiind proiectate in afara sunt vizualizate sau simtite drept ceruri sau spatiu cosmic. Cand contemplam profunzimea si albastrul misterios al cerului, contemplam, de fapt, profunzimea fiintei noastre interioare, a constiintei noastre misterioase, atotcuprinzatoare in puterea ei primordiala, nepatata: neintinata de ganduri, nedivizata de discriminari, dorinte si aversiuni...
Totusi, avem tendinta de a fi ambivalenti fata de spatiul deschis din centrul naturii noastre. Spatiul deschis al fiintei patrunde continuu in constiinta sub forma de strafulgerari si intrezariri neasteptate de exemplu cand intalnim un mister insondabil in noi insine sau in cei dragi. Aceasta trezire simpla are loc si in meditatie, cand o stare apasatoare a mintii dispare brusc. Atunci vedem ca si cele mai dense stari ale mintii plutesc pe marea mai vasta a constiintei.
Invatandu-ne sa ne raportam la emotii intr-un mod nonconceptual, gol, practica meditatiei ne ofera acces direct la viata noastra primara. Intelegerea superioara a emotiilor prin meditatie difera de abordarea psihologica, intrucat nu e orientata catre continutul sentimentelor, semnificatia lor sau structurile psihologice aflate la radacina lor. Cand se nasc valuri de agitatie emotionala, ne antrenam sa ramanem profund constienti si sa ne deschidem fata de energia lor.
Meditatia se raporteaza la sentimente ca la fenomene pur energetice, expresii ale vitalitatii noastre de baza. Sa descoperi energia primara a emotiilor este ca si cum ai cobori in adancul unui ocean, sub spuma agitatiei emotionale si a valurilor mai mari ale sentimentelor, intr-un loc in care totul ramane calm, unde luptele noastre personale se varsa in curentii mai mari ai vietii.
Astfel, meditatia ne permite sa descoperim o constiinta libera si deschisa care e mereu accesibila, chiar si atunci cand suntem prinsi in reactiile emotionale.