"Toate necazurile oamenilor vin din incapacitatea lor de a sta singuri si tacuti intr-o camera goala"
Blaise Pascal (1660)

duminică, 7 august 2011

...

Chiar vrei sa afli raspunsurile la intrebarile pe care le pui? Ai pus o gramada de intrebari. Esti furios.Am vorbit tot timpul, cu toata lumea cu propriile lor voci. Intrebarea e: cine asculta? Dragostea e raspunsul.Voi ati proiectat rolul parintelui asupra lui Dumnezeu. Astfel, v-ati ales cu un Dumnezeu care judeca, rasplateste sau pedepseste.Ati creat o realitate bazata pe frica in jurul iubirii. In aceasta dragoste bazata pe frica domina felul in care simtim dragostea. De fapt chiar asta o creeaza.Avem nevoie de frica pentru a fi sau a face ceea ce e, in mod natural bine?Trebuie sa fim amenintati pentru a fi buni?Si ce inseamna sa fii bun?Cine are ultimul cuvant in asta?Va spun ceva: noi ne facem singuri regulile. Noi stabilim principiile. Dragostea este tot ce conteaza. Ceea ce trebuie sa faci este sa raspunzi la o intrebare simpla: Ce ar face dragostea acum? Sa-ti traiesti viata fara sa ai asteptari, fara sa ai nevoie de vreun rezultat, asta inseamna libertate. Tine minte: in fiecare moment te creezi pe tine insuti. In fiecare clipa, tu decizi cine esti. Tu decizi asta, in mare parte prin alegerile pe care le faci in legatura cu persoana sau lucrul care iti starneste pasiunea. Ingrijorarea este activitatea unei minti care nu intelege conexiunea ei cu Dumnezeu. Iti amintesti de intrebarea: Ce ar face dragostea acum? Daca raspundem la aceasta intrebare, Dumnezeu va fi oricand si oriunde cu noi,in toate modurile, pentru ca insasi Dumnezeu este dragostea. Suferinta nu are nici o legatura cu evenimentele, ci cu reactia in fata evenimentelor. Ce se intampla e doar ce se intampla. Ce simti este cu totul altceva.  Nu putem avea tot ce ne dorim. De ce? Dorinta ta este una incompleta iar noi spunem ca vrem un lucru care produce acea experienta pe care ti-o doresti in realitate. Prin urmare ar trebui sa fim pedepsiti pentru ca am facut o alegere pe care Dumnezeu ne-a asternut-o la picioare? Asta este intrebarea pe care trebuie sa o punem inainte sa-I desemnam rolul unui Dumnezeu care condamna. Necontenit il rugam pe Dumnezeu sa ni se arate, sa se explice si face asta necontenit, in termini atat de simpli incat nu avem cum sa nu il intelegem.
Dintr-un suflet impacat izvorasc marile idei, idei care ar putea fi solutii la cele mai mari probleme pe care le-am putea avea.
Cu totii credem ca Dumnezeu ne este superior, pe cand in realitate, toti suntem unul. Dumnezeu nu isi face griji pentru succesul nostrum lumesc, doar noi facem asta. Nu trebuie sa te preocupe sa-ti castigi existent. Adevaratii maestri sunt cei care au ales sa traiasca, nu sa-si castige existenta. Dumnezeu vrea sa facem ceea ce ne place cu adevarat. Nu trebuie sa facem nimic altceva. Avem atat de putin timp.  Cum sa pierdem o clipa facand ceva ce nu ne place pentru a ne castiga existenta? Asta nu e viata, ci moarte…
Nu trebuie sa ne simtim abandonati. Dumnezeu va fi mereu alaturi de noi. El nu ne poate parasi. Suntem creatia si produsul lui. Suntem fiul, fica, suntem telul lui si El insasi. Trebuie sa il chemam oriunde si oricand, chiar si atunci cand vom fi izgoniti de pacea care chiar el este.

Un comentariu: