"Toate necazurile oamenilor vin din incapacitatea lor de a sta singuri si tacuti intr-o camera goala"
Blaise Pascal (1660)

sâmbătă, 21 mai 2011

Psihologia suferintei

De data asta voi posta un mic text sustras din cartea „psihologia crestina a adancurilor”. Intradevar este ceva mai greu de inteles insa este dupa parerea mea, destul de profund .
„Suferinta este o experienta traita in spirit, cu efecte malefice si benefice asupra autocunoasterii si autorealizarii. Ea nu este de folos fara amintirea de sine, pentru ca nu trebuie sa cautam suferinta ci transformarea suferintei. Oamenii au o atitudine gresita fata de suferinta. Ei cred ca suferinta este nefolositoare si nu stiu cum sa o foloseasca in mod potrivit. Cand situatiile sunt dificile, oamenii devin negativi(rai, intunecati), dar trebuie sa ne amintim de Sine pentru a transforma suferinta. Inainte de a o putea transforma, suferinta trebuie mai intai acceptata. Numai acceptarea poate micsora suferinta severa. Suferinta inutila emana dintr-o minte lenesa. Este mult mai usor sa suferi inutil, decat sa-ti amintesti ca trebuie sa iti cunosti Sinele adanc si sa-l iei in stapanire. Oamenii confunda suferinta minora cu suferinta majora pentru ca le este lene sa realizeze sondaje in propriul Sine .
W. Shakespeare afirma: „cine nu a avut o rana glumeste pe seama cicatricilor”. Sinele si suferinta nu trebuie sa isi indrepte calea pe un drum singuratic, mistic. Nimic nu-l face pe om mai asemanator lui Dumnezeu decat suferinta, credea Maurice Nicoll. In eclestiastul sta scris: „in multa intelepciune este multa durere si cel care isi sporeste cunoasterea isi sporeste durerea”. Cunoasterea si Fiinta nu se pot desparti. Cunoasterea pe care o absorbim este hrana nemuritoare a spiritului; cunostintele sunt merindele pentru spiritul etern. Ca sa devenim ceea ce inseamna cuvintele si ideile trebuie sa suferim si, totusi, nu trebuie sa suferim in zadar. Trebuie sa ne straduim sa transformam suferinta.
De multe ori omul nu poate transforma suferinta si intra intr-o stare de autocompatimire si se identifica cu ea. Transformand suferinta creem viata. Suferinta ne fereste de mediocritate, ne sporeste demnitatea. Suferinta intareste si spiritulizeaza. Dante Aligheri spunea:” Fii gata sa urci la stele”. A accepta suferinta si a o transforma in creatie este drumul la stele pentru sufletul nemuritor.
Ezoteric, crucea simbolizeaza omul in timp. Omul este reprezentat vertical, iar timpul este reprezentat orizontal.Omul scapa timpului prin transformarea suferintei, de aceea Iisus Hristos a fost crucificat.”
Daca incercam sa avem un ochi mai fin asupra acestor aspecte si vom incerca sa devenim niste mici psihologi, vom intelege destul de clar scopul si mesajul textului.Asadar concluzia este  ca suferinta profunda nu este niciodata zadarnica. Incercand sa vedem adevarata insemnatate a lucrurilor, implicit a suferintei, vom reusi sa intelegem rolul pe care suferinta l-a avut.
Ieri am inteles si eu mai bine acest aspect. In timp ce ma uitam la un fim, unul dintre personajele de acolo spune urmatoarea chestiune: „Tot ce trebuie sa stii despre viata sta intre acesti patru pereti.”Am analizat contextul si intradevar, este foarte adevarat. Cum am putea sa vedem clar lucrurile, cand suntem prinsi in viata cotidiana, care nu ne lasa nici macar sa respiram. Nu spun ca este vorba neaparat de manipulare, pentru ca am invatat ca ea nu exista decat in capul nostru si ca nu putem fi manipulati daca nu simtim o placere provenita din aceasta. Dar sa spunem ca putem fi influentati. Asdar, adevarata realitate o gasim in pestera(sau in cazul nostru intre cei patru pereti), asa cum spunea si Zamorxis unde nu putem fi influentati de nimeni si nimic. Vom suferi in aceasta pestera, dar doar asa vom vedea adevaratul sens al existentei noastre.