"Toate necazurile oamenilor vin din incapacitatea lor de a sta singuri si tacuti intr-o camera goala"
Blaise Pascal (1660)

duminică, 3 aprilie 2011

Teoria ultimei realitati

Toria ultimei realitati defineste in sens larg esenta inconstientului si a transformarilor sale succesive.Spatiul mental este multidimensional , vast si infinit, fara nici o corespondenta directa cu realitatea senzoriala. Trairea psihica a acestui spatiu interior are aspecte potential persecutoare si amenintatoare, prin faptul ca poate fi perceput(in tulburarea mintala, de exemplu) ca un gol strain si ostil.
Acest „0” poate fi inteles atunci in lipsa oricarei amintiri, dorinte, cunoasteri sau intelegeri. Misticii religiosi au ajuns probabil cel mai aproape de el. Din „0”, adica din aceasta realitate ultima si potential distructiva si amenintatoare, se naste trairea sensului, care este o piatra unghiulara a Sinelui. Asadar trairea sensului, dar si a nonsensului este vitala pentru dezvoltare. Nu este o placere sa tanjim dupa Adevar, dar acesta este hrana vitala pentru sanatatea noastra psihica.
Conceptul de „0” pare circular. El este inauntrul nostru, in jurul nostru si dincolo de noi – ca si inaintea sau in afara noastra si dupa noi; plecam de la el, dar ajungem prin el in acelasi loc.
Noi devenim „0” printr-o transformare transsubiectiva mistica, o rezonanta sau comuniune cu „0”. Obiectul gliseaza sub semnificatie mistica pentru a ne pregati pentru o privire trecatoare asupra Adevarului fugitiv si inefabil. Acest proces este unul de contemplare in absenta obiectului de contemplat. El este o transformare intrasubiectiva si meditativa. „0” apare ca elementul unificator care permite prelungirea inconstientului personal in vastitatea cosmica a ultimului „0”. Cand este personificat, el este numit Dumnezeu.
Conceptul s-a alaturat, de asemenea, si tendintei antice a misticilor crestini si ebraici, in special gnosticii, care descoperisera ca, prin astcetism si abnegatie, putem privi in interior pentru a-l gasi pe Dumnezeu imanent si incarcat.
Realitatea ultima, cea care este dincolo de simturi, dincolo de imaginatie si dincolo de gandire, tine de categoria unei metaconceptualizari care include Adevarul ultim incognoscibil, haosul, lucrul in sine si asa-numitele „elemente beta”, care constituie materia bruta senzoriala ce este prelucrata prin functiile noastre semiotice si transformata in „hrana pentru gandire”.
S-a elaborat astfel o metateorie psihanalitica bazata pe epistemologia elementelor, functiilor si transformarilor legate de reprezentarea mentala  si afectiva a Adevarului si in ultima instanta pe universalitatea fundamentala a lui „0”.
„0” circumscrie Paradisul si Infernul in reprezentarile mitologice. El este ceea ce este si deci se afla dincolo de cunoastere. Il putem trai ca pe o stare de oroare sau de seninatate fericita, in functie de gradul nostru de seninatate afectiva.
Elementele care trebuie combinate pentru a hrani gandirea provin din simturi. Bion(inventatorul acestei teorii) a denumit aceste particule primitive drept „obiecte bizare”si ulterior „beta elemente”, adica date senzoriale brute, neprocesate, care nu pot fi direct asimilate si simbolizate de Eu drept „hrana pentru gandire”.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu