"Toate necazurile oamenilor vin din incapacitatea lor de a sta singuri si tacuti intr-o camera goala"
Blaise Pascal (1660)

sâmbătă, 26 martie 2011

Filosofia unui neinteles - Friedrich Nietzsche

Nevoia de autoafirmare. Acest "psiholog unic", cum se autointituleaza, nu fara temei, ci cu deplina constiinta a valorii proprii privilegiaza dintre continuturile particulare si singulare ale lumii interioare pe cele legate de autoestimare, afirmare de sine, in exprimarea sa, vanitatea. Optiunea il situeaza in acest caz mai aproape de Alfred Adler decat de Sigmund Freud. Nietzsche considera nevoia de autoafirmare, si nu sexualitatea, drept instinctul cel mai puternic al omului. Iata o declaratie pragmatica, pe deplin edificatoare:
"Nici nevoia si nici dorinta, ci iubirea de putere este demonul omului. Chiar daca au sanatate, hrana, locuinta, distractii, oamenii sunt si raman nefericiti, caci demonul asteapta si vrea sa fie satisfacut. Ia-le totul si satisfa demonul si vei vedea ca sunt aproape fericiti - atat de fericiti pe cat pot fi oamenii si demonii".
Binenteles ca in cazul acestui citat, demonul este folosit cu sensul de raul interior si primitiv.
Daca natura umana sta in primul rand sub semnul autoafirmarii, atunci nu este de mirare ca sentimentele si mai ales resentimentele legate de autoestimatie constituie acel particular sau singular care se strecoara cel mai adesea in casa spiritului.

Spiritul - unealta a trupului. Nu numai sufletul, ci si trupul are acces la lumea spiritului.
In spatele gandurilor si sentimentelor tale, se afla un stapan puternic care porunceste, un conducator necunoscut - el se numeste Sinele... Sinele creator isi faureste idoli si demoni, placere si durere. Trupul creator faurste spiritul ca mana a vointei sale. Unealta a trupului tau este si mica ta ratiune pe care o numesti spirit - neinsemnata creatie si jucarie a ratiunii celei mari.

Spiritul liber. "Spiritul liber este tocmai spiritul evoluat, care isi cunoaste parintii si bunicii si nu-i mai lasa sa se amestece in treburile sale". Geniul este un altfel de spirit liber. Aici spiritul liber nu este legat de caracter si temperament ci este o fiinta inaripata care se desprinde cu usurinta de ele si se poate ridica apoi cu mult deasupra lor.
Nietzsche si-a dat foarte bine seama ca libertatea spiritului nu inseamna doar detasarea de continuturile singulare ale sufletului, ci si controlul sentimentelor morale, al virtutilor. El scrie"trebuie sa devii propriul tau stapan; si asupra virtutilor tale. Inainte ele erau stapanul tau, dar ele nu trebuie sa fie decat uneltele tale, alaturi de alte unelte".
Dupa cum explica Albert Camus, exista libertate pentru omul fara Dumnezeu, asa cum il imagineaza Nietzsche, adica solitar: "Exista libertate la amiaza, cand roata luminii se opreste si omul incuviinteaza ceea ce este. Dar ceea ce este devine. Trebuie sa spui DA devenirii. Lumina sfarseste prin a trece, axa zilei se inclina. Atunci reincepe istoria, si in istorie trebuie cautata libertatea. Trebuie sa spui da istoriei".Aceasta este teoria vointei individuale de putere.
Eterna reintoarcere a lui Nietzsche exprima umanizarea externa a existentei; aceasta inseamna ca omul este osia in jurul careia se face dispozitia circulara a existentialistilor, este subiectivitatea evaluatoare a lumii.