"Toate necazurile oamenilor vin din incapacitatea lor de a sta singuri si tacuti intr-o camera goala"
Blaise Pascal (1660)

vineri, 7 ianuarie 2011

Omul nemanevrabil

Optimismul nesfarsit inseamna sa stii ca tot ceea ce facem in fiecare clipa, inclusiv in cea de fata, este urmarea unei alegeri, asa cum am mai spus si in postarile anterioare. Tot ceea ce ni s-a intamplat pana in acest moment este calatoria noastra, pe care a trebuit sa o intreprindem ca sa putem creste in viata, si ca sa iubim sa fim exact unde ne aflam in acest moment.
Cu totii am fost ghidati de fiinta noastra interioara- daca ne-am facut timp pentru ea, sa o simtim si sa o ascultam cu atentie. Aceasta fiinta interioara, care este de fapt inconstientul, care ne-a insotit in toate coincidentele, pentru ca noi sa ne ducem la bun sfarsit sarcina pe care o avem de indeplinit astfel incat sa ne continuam drumul si sa facem pasul urmator in cresterea noastra spirituala.
La fel de important este sa fii capabil sa accepti ca noi toti suntem fiinte valoroase si merituase. Ca sa fim optimisti trebuie sa ne gandim la tot ce viata ne poate oferi mai bun. Ceea ce proiectam facem sa e intample. Orice viata de succes presupune atat o apreciere corecta a realitatii, cat si posibilitatea de a visa dincolo de realitate.
Oare faptul ca in viata noastra nu exista accidente si greseli inseamna ca noi nu am ales si continuam sa nu alegem aceste relatii otravite precum divorturile, abandonul, respingerea sau bola?
O data ce ne-am asumat responsabilitatea ca noi le-am ales si apoi sa optam pentru crestere si invatare din alegerile facute, ne indreptam spre culmile sensului vietii.
Ma gandesc adesea la Israel si la tensiunea si ura dintre doua lumi care se luptau pentru existenta acolo.
Cred ca pacea in Orientul Mijlociu nu va fi atinsa prin razboi, nici printr-un manifest anume. Pacea va veni numai cand un israelian, care-i devotat iubirii si bunei intelegeri, isi va da mana cu un palestinian pregatit sa traiasca in pace si armonie.
Teroarea are nevoie de o opozitie. Opusul terorii este dragostea. Teroarea aduce si mai multa teroare. Iubirea invita iubirea.
Ideea este sa crestem gasind sanse de schimbare.
Ram Daas a observat : "In spatele itelor mintii noastre, nedemne de incredere, gasim o esenta care nu-i dependenta, o fiinta care imbatranirea nu o altereaza, la care nimic nu poate fi adaugat si nimic inlaturat . Cu cat suntem mai putin constienti de aceasta fiinta, care este insusi Sufletul si sursa puterii noastre, cu atat vom fi prada iluziei si nonsensului".
Nu exista o alta cale. Daca o luam invers : sa faci ceva ce detesti doar pentru bani, obligatoru vom intra in depresie si se ne vom inbolnavi.
Cand facem ceva din inima, putem fi siguri ca acolo se afla si sprijinul lui Dumnezeu.
Am venit in aceasta lume sa radem, sa ne distram si sa invatam. Restul este tehnica. Daca nimic nu se dovedeste a fi exact cum ti-ai dorit, atunci opreste-te si intreaba-te ce se intampla.Provocarile si dificultatea fac parte din joc. Nu exista sus sau jos, ci exista doar ceea ce este. Si putem sa dansam sau putem sa ne chinuim. Dansezi?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu