"Toate necazurile oamenilor vin din incapacitatea lor de a sta singuri si tacuti intr-o camera goala"
Blaise Pascal (1660)

sâmbătă, 26 noiembrie 2011

Retrairea nasterii in terapia psihedelica

Este vorba de Anne- Marie, de profesie antropolog si in varsta de 32 de ani, care si-a retrait nasterea in timpul unei sedinte cu  o doza mare de LSD. Desi , in general se recomanda ca pe parcursul intregii sedinte sa se ramana in pozitia intins pe spate, cu ochii inchisi, ea a simtit nevoia irezistibila de a se ridica si de a se deplasa prin incapere cu o viteza  destul de mare. De asemenea, o vreme a ras vesel si incontrolabil fara sa stie de ce (de obicei pacientii carora li se dau LSD nu prezinta crize de ras). Cand s-a asezat in cele din urma, experienta ei a ajuns cu rapiditate la un nivel maxim, ea retraind un moment al propriei nasteri. In timp ce iesea din filiera genitala, a avut viziunea unui stejar gigantic si frumos.
Nu intelege nimic din asta, asa ca Anne-Marie a decis, ca multi altii care au relatat detalii exacte in timpul retrarii amintirii nasterii, sa isi sune mama si sa se informeze in legatura cu nasterea sa .
Anne- Marie provenea dintr-o familie foarte conservatoare; mama ei era foarte puritana si intodeauna a evitat discutiile legate de sex. Aceasta a fost prima data cand au purtat o discutie legata de nasterea ei. Desi mama sa era oarecum reticenta sa intre in detalii, relatarea acesteia a aruncat o lumina interesanta asupra experientei cu LSD a lui Anne- Marie. Mama a povestit ca era foarte speriata si agitata in camera de nasteri si a simtit nevoia sa se invarta prin camera aproape tot timpul pentru a elibera tensiunea. A confirmat de asemenea ca doctorul ii administrase o doza mare de oxid de azot, cunoscut si cu numele de ''gaz ilariant'', deoarece provoaca ras incontrolabil.
Nasterea nu decurgea prea bine si ea a tras cu urechea la discutia celor 2 medici internisti. Unul dintre ei a spus: mamica asta nu stie sa impinga; ar fi bine sa invete repede, altfel o pierdem pe ea sau pe copil.
A intrat in panica si s-a mobilzat sa impinga cu toata puterea si energia pe care le avea. In acest moment o amintire vie din copilarie i-a izbucnit brusc in constiinta. Si-a amintit ca pe cand era copila isi petrecuse mult timp pe langa un frumos stejar care crestea in apropierea casei lor. statea aseseori intinsa langa copac cu picioarele sprijinite de trunchiul lui. In timp ce impingea, in ultima faza a travaliului, si-a imaginat ca impingea cu picioarele in acel stejar, asa cum o facea in copilarie.
Deci, in momentul in care o nastea pe Anne-Marie, mama ei isi imagina un stejar, aceeasi imagine care a iesit la suprafata in timp ce Anne-Marie isi retraia nasterea. Daca ne straduim din rasputeri, am putea sa gasim o explicatie materialista pentru ras si, eventual pentru umblatul prin incapere. Dar transmiterea imaginii mentale a stejarului sugereaza faptul ca trebuie sa descoperim un mecanism cu totul nou, care sa explice amintirile despre nastere, unul care sa nu presupuna existenta unui suport material.
                                ....... relatarile psihologului Stanislav Grof in timpul terapiilor sale psihedelice.
Aceste amintiri ancestrale, rasiale si colective contin adeseori informatii care depasesc cu mult cunostintele intelectuale ale oamenilor care le traiesc.
Acest lucru pare sa indice faptul ca experientele in speta nu reprezinta fantezii, exprimari simbolice ale unor probleme curente sau produse patologice ale creierului, asa cum sunt ele interpretate in mod obisnuit de psihiatrii traditionali, ci fenomene sui generis unice si fascinante. Aceste observatii reprezinta dovezi in  favoarea existentei subconstientului colectiv descris de C.G.Jung.

duminică, 25 septembrie 2011

Despre Existentialitate

Karma inseamna actiune, iar legea karmei inseamna legea cauzei si a efectului. Orice actiune sau reactiune mentala, emotionala sau fizica facuta cu intentie care are asociata chiar cea mai mica dorinta, atasament sau aversiune creeaza o urma karmica-energetica- in minte(hindusii si budistii le numesc "seminte karmice"). Acumulate, acestea vor conditiona experientele tale viitoare si vor determina o noua reactie care la randul ei va produce noi seminte karmice si tot asa mai departe. Aceasta este roata samsarei, a carei miscare este intretinuta la nesfarsit de catre karma.. Psihologii le numesc tendinte ale subconstientului.Ele sunt tot felul de dorinte, emotii, modele de comportament intern sau extern, concepte care iti dicteaza reactiile emotionale in anumite situatii, tot felul de sabloane si rigiditati intelectuale.
De exemplu, un copil crescut intr-o familie plina de certuri si violente, va dezvolta o aversiune pentru violenta: aceasta este urma, samanta karmei.
Tot ceea ce te nemultumeste este in mintea ta...dar tu dai vina mereu pe "ceilalti", pe mediu, pe societate, pe o situatie etc. si crezi ca daca le vei schimba, vei fi fericit. Ei bine, iata ca nu este asa, pentru ca in noua situatie, tara, mediu, colectiv etc, te vei duce tot tu cu mintea ta si cu problemele ei. Acestea sunt doar cauzele secundare ale suferintei tale si in acelasi timp, cauzele secundare ale karmei tale. Cauza primara este insa ignoranta, adica faptul ca tu nu iti recunosti, nu iti reamintesti natura ta reala, Sinele tau si traiesti prin mintea si prin ego-ul tau. Atunci vei incepe sa doresti tot felul de alte lucruri, experiente, oameni, locuri etc, crezand ca acestea vor compensa cumva "lipsa" ta, sperand ca te va implini.
Iata deci ca si karma este un produs al mintii tale. Si in consecinta, iesirea din carma inseamna iesirea din minte.
Asadar, pentru ca vorbim de karma, vorbim de fapt despre reincarnare. Intrebarea cea mai potrivita ar fi de ce ne reincarnam?
Este destul de simplu. Ne reincarnam pentru a experimenta totul.Pentru ca un rau facut intr-o viata de exemplu, unei alte persoane, de fapt ti-l faci tie. Pentru ca tot ceea ce faci tu rau altuia, il faci de fapt Existentei si ti-l faci de fapt tie, pentru ca tu, acea persoana si Existenta sunteti Una. Iar prin reincarnare reinveti  si reinveti si reinveti acest lucru. Fiecare act al tau are o consecinta, fiecare actiune a ta are o reactiune. Fiecare gest facut inspre exteriorul tau de fapt se va intoarce inspre tine, pentru ca totul este Una, iar prin reincarnare vei putea aduce aceasta intelegere la extrem. Vei explora fiecare colt, te vei aventura in cele mai obscure cotloane ale materiei si ale vietii materiale. Pentru a experimenta si pentru a intelege si a reintelege ca pe oriunde ai trece, totul este Una, totul pleaca din tine si totul se reintoarce in tine trecand prin toti ceilalti, trecand prin toata existenta.
Pentru a te apropia de linia destinului si a face cele mai bune alegeri, in primul rand trebuie sa constientizezi ce inseamna cu adevarat karma si intregul traseu pe care l-ai parcurs pana la aceasta data. Trebuie sa intelegem ca toate devierile, toate hiatusurile, toate salturile, intoarcerile din viata noastra au avut o anumita cauza mentala sau emotionala. O cauza care ne apartine noua, fiecaruia, toate evenimentele din jur, toti "ceilalti" etc., nu au fost decat cauze secundare. Astfel prin constientizare, vom intelege ca iti poti selecta destinul, ca poti selecta o anumita linie temporala, o anumita probabilitate de evolutie in viitor. Acesta ar trebui sa fie liberul arbitru, in sensul cel bun.
Din pacate exista falsul concept de liberul arbitru intr-un sens "vulgarizat", adica oricine poate face cee ce doreste, va atrage ceea ce doreste si astfel toate dorintele iti vor fi indeplinite. Asta din pacate este doar o nevroza si este din nou, o capcana a acestei increngaturi karmice.
"Nenorocirile" si "suferintele" asa cum le numim noi, sunt lectii extrem de valoroase  si numai trecand prin ele vom putea merge mai departe. O suferinta, prin forta ei,- rascoleste, darama, schimba ceva... iar lectia este tocmai sa accepti aceasta schimbare si sa mergi mai departe, integrand-o in viata ta...
Daca ne ferim de suferinta- nu am facut nimic.
William Shedd spune ca "Un vapor se afla in siguranta in port, dar nu de asta s-au construit vapoarele".
Lasandu-ne dezintegrati vom ajunge acolo unde putini au ajuns: la Nefiinta, la Primordialitate, acolo unde exista doar vacuitate si absortie, acolo unde dispare totul...

duminică, 7 august 2011

...

Chiar vrei sa afli raspunsurile la intrebarile pe care le pui? Ai pus o gramada de intrebari. Esti furios.Am vorbit tot timpul, cu toata lumea cu propriile lor voci. Intrebarea e: cine asculta? Dragostea e raspunsul.Voi ati proiectat rolul parintelui asupra lui Dumnezeu. Astfel, v-ati ales cu un Dumnezeu care judeca, rasplateste sau pedepseste.Ati creat o realitate bazata pe frica in jurul iubirii. In aceasta dragoste bazata pe frica domina felul in care simtim dragostea. De fapt chiar asta o creeaza.Avem nevoie de frica pentru a fi sau a face ceea ce e, in mod natural bine?Trebuie sa fim amenintati pentru a fi buni?Si ce inseamna sa fii bun?Cine are ultimul cuvant in asta?Va spun ceva: noi ne facem singuri regulile. Noi stabilim principiile. Dragostea este tot ce conteaza. Ceea ce trebuie sa faci este sa raspunzi la o intrebare simpla: Ce ar face dragostea acum? Sa-ti traiesti viata fara sa ai asteptari, fara sa ai nevoie de vreun rezultat, asta inseamna libertate. Tine minte: in fiecare moment te creezi pe tine insuti. In fiecare clipa, tu decizi cine esti. Tu decizi asta, in mare parte prin alegerile pe care le faci in legatura cu persoana sau lucrul care iti starneste pasiunea. Ingrijorarea este activitatea unei minti care nu intelege conexiunea ei cu Dumnezeu. Iti amintesti de intrebarea: Ce ar face dragostea acum? Daca raspundem la aceasta intrebare, Dumnezeu va fi oricand si oriunde cu noi,in toate modurile, pentru ca insasi Dumnezeu este dragostea. Suferinta nu are nici o legatura cu evenimentele, ci cu reactia in fata evenimentelor. Ce se intampla e doar ce se intampla. Ce simti este cu totul altceva.  Nu putem avea tot ce ne dorim. De ce? Dorinta ta este una incompleta iar noi spunem ca vrem un lucru care produce acea experienta pe care ti-o doresti in realitate. Prin urmare ar trebui sa fim pedepsiti pentru ca am facut o alegere pe care Dumnezeu ne-a asternut-o la picioare? Asta este intrebarea pe care trebuie sa o punem inainte sa-I desemnam rolul unui Dumnezeu care condamna. Necontenit il rugam pe Dumnezeu sa ni se arate, sa se explice si face asta necontenit, in termini atat de simpli incat nu avem cum sa nu il intelegem.
Dintr-un suflet impacat izvorasc marile idei, idei care ar putea fi solutii la cele mai mari probleme pe care le-am putea avea.
Cu totii credem ca Dumnezeu ne este superior, pe cand in realitate, toti suntem unul. Dumnezeu nu isi face griji pentru succesul nostrum lumesc, doar noi facem asta. Nu trebuie sa te preocupe sa-ti castigi existent. Adevaratii maestri sunt cei care au ales sa traiasca, nu sa-si castige existenta. Dumnezeu vrea sa facem ceea ce ne place cu adevarat. Nu trebuie sa facem nimic altceva. Avem atat de putin timp.  Cum sa pierdem o clipa facand ceva ce nu ne place pentru a ne castiga existenta? Asta nu e viata, ci moarte…
Nu trebuie sa ne simtim abandonati. Dumnezeu va fi mereu alaturi de noi. El nu ne poate parasi. Suntem creatia si produsul lui. Suntem fiul, fica, suntem telul lui si El insasi. Trebuie sa il chemam oriunde si oricand, chiar si atunci cand vom fi izgoniti de pacea care chiar el este.

joi, 30 iunie 2011

Forme subtile de comunicare

Pentru prima data voi incerca sa vorbesc intr-o forma scurta despre modul cum a aparut Dumnezeu in viata mea. Mi s-a parut destul de interesant si m-am gandit sa il postez si pe blog.

A inceput totul prin rugaciune. O rugaciune intensa in fiecare seara. Il rugam pe Dumnezeu sa imi arate calea, sa imi dea intelepciunea, sa imi dea rabdare si intelegere. Zile la rand nu primeam nici un rezultat, ba mai mult de atat, chiar aveam unele necazuri. Ma gandeam ca rugaciunea mea nu este spusa cu intensitate, in asa fel incat sa o primeasca Dumnezeu. Intr-o seara am venit obosita si foarte suparata. In ciuda rugaciunilor mele eu aveam mai multe necazuri decat bucurii. Atunci, m-am suparat pe El, iar la rugaciunea de seara nu i-am multumit asa cum faceam de obicei. Mai tarziu mi-am dat seama ca acela era sfarsitul rabdarii mele si mi-am mai dat seama ca Dumnezeu nu ar fi putut sa imi dea niciodata rabdarea, fara o lectie sau o situatie pe care sa o invat. Intr-o alta zi eram la servici iar privirea mi-a atintit catre televizor. Acolo era o persoana care spunea urmatorul lucru: "tot ceea ce trebuie sa stii sta intre acesti 4 pereti" si atunci mi-am dat seam ca un alt raspuns la rugaciune mi-a fost dat, dar mai ales, am inteles ca adevarata intelepciune o vom dobandi numai in pustiu. Mi-am dat seama ca Dumnezeu ne vorbeste tuturor si ne arata drumul cel mai bun pe care trebuie sa il urmam prin semne subtile de o insemnatate profunda. Adevrul era tot timpul sub nasul meu, dar nu stiam niciodata sa il ascult.
Dumnezeu are un plan cu fiecare si intodeauna lucrurile pe care le asteptam vin exact la momentul potrivit, iar lucrurile care intarzie sa apara au o intarziere pentru ca asa este cel mai bine.
Totul, dar absolut totul sta in inconstientul nostru dintodeauna, doar ca nu stim calea sa scoatem adevarul la suprafata.
Azi nu trece o zi din viata mea fara sa ma gandesc ca vreau sa fiu un bun psihanalist. Inainte sa incep facultatea nu stiam nici macar sensul acestui cuvant. Stiam ca este ceva legat de psihologie, dar doar atat.
In prima zi de facultate, in timp ce urcam cu liftul, cineva m-a intrebat: "tu esti la psihologie?"I-am raspuns ca "da", apoi persoana cu pricina adauga"Ahha, asadar tu iti doresti sa devii psiholog..."
I-am raspuns ferm ca imi doresc sa devin psihanalist. Nici in ziua de azi nu stiu de ce i-am dat acel raspuns pentru ca, ma repet, nu cunosteam sensul cuvantului. Si totusi, in inconstientul meu, ceva era bine pus la punct. Un timp am urat psihanaliza, mi se parea chiar ridicola si apoi o intorsatura radicala s-a petrecut. Oare sa imi fi fost scris in gene lucrul acesta? Se spune ca noi stim totul la nastere pentru ca atunci nu exista decat inconstient. Constientul ni-l formam din pacate in timp si el reprezinta limitele si barierele pe care ti le impune societatea, mediul si educatia. Azi nu vreau sa imi cunosc limitele pentru ca nu doresc sa am limite. Stiu ca in corpul acesta pe care il port sta o minte infloritoare, poate chiar de geniu. De ce nu? Cu totii putem fi genii daca ne propunem asta. Creatia sta in noi pentru ca noi insine suntem creatii divine. Pentru ca avem o particica de la Dumnezeu, o particica care vrea sa se intoarca intr-un final la tatal din care s-a rupt. Sa se intoarca cu o experienta care ii poate arata cat de mult trebuie sa valorifice totul. Suntem acea particica care trebuie sa caute intelepciune, pentru ca numai prin dobandirea intelepciuni poti fi alaturi de intelepciune.
Am inceput sa vad simbolistica fiecarui lucru care ma inconjoara de parca tot universul ar conspira pentru ca eu sa ies din intunericul apasat care sta pe fata mea si sa merg spre lumina. Am incercat sa schimb chiar si modul de a merge pe strada. Nu am mai mers cu privirea in pamant, asa cum faceam de obicei. Mi-am ridicat privirea si am vazut dincolo de orizontul pe care eu imi impuneam propriul ochi sa il priveasca. Era un altfel de orizont. Un orizont plin de posibilitati, de sperante, de intrebari si raspunsuri.
Si chiar daca este greu de crezut, merg pur si simplu pe strada si citesc pancarde care ma indruma sa vad si sa iau decizia care trebuie. Cand ploua las picaturile de ploaie sa imi pice pe fata si in felul acesta il simt mai aproape pe Dumnezeu.
Stiu ca tot discursul asta suna de parca as fi scapat dintr-un spital de boli psihice. Dar chiar daca sunt o nebuna, ma simt totusi fericita ca sunt anormala. Anormalitatea mea m-a facut sa realizez cu adevarat ca suntem singuri pe lumea asta populata pana la refuz de "oamenii-roboti"(oameni identici, cu aceleasi ganduri si aspiratii). Oricat ne-am dori sa credem ca avem prieteni, oricat ne-am dori sa credem ca avem o relatie sau familie, de fapt suntem singuri, aburiti de propria noastra constiinta, de mass-media, de sute de religii si marturii mincinoase, de etica si de fantasme...
Singura modalitate de a iesi din aceasta nevroza cotidiana este sa accepti faptul ca esti singur.
Este singura cale sa te simti liber.  Este singura cale sa iti dai seama ca daca inchizi ochii, vei vedea adevarata realitate pentru ca lumea asta este defapt doar o iluzie. De ce? Pai daca punem intr-o situatie identica 100 de persoane, vom vedea ca exista inca 100 de pareri a unei singure situatii. Asadar, depinde numai de noi cum negociem cu viata si depinde intodeauna cum vedem lucrurile. Doua posibilitati exista intodeauna : te tarasti sau dansezi?
O data ce am constientizat toate aceste lucruri avem o cale deschisa spre mii de oportunitati, putem fi calmi, nu vom mai riposta la rautatile din jur, nu ne vom mai certa si nu vom mai fi tristi. De ce sa fim tristi sau suparati pe o iluzie? O situatie ne framanta sau ne doare pentru ca este neplacuta sau pentru ca o interpretam a fi neplacuta???
Tot ceea ce trebuie sa stim este in noi, dar depinde foarte mult cum gestionam ceea ce stim si ceea ce vrem sa stim. PACE, LUMINA SI IUBIRE !

sâmbătă, 21 mai 2011

Psihologia suferintei

De data asta voi posta un mic text sustras din cartea „psihologia crestina a adancurilor”. Intradevar este ceva mai greu de inteles insa este dupa parerea mea, destul de profund .
„Suferinta este o experienta traita in spirit, cu efecte malefice si benefice asupra autocunoasterii si autorealizarii. Ea nu este de folos fara amintirea de sine, pentru ca nu trebuie sa cautam suferinta ci transformarea suferintei. Oamenii au o atitudine gresita fata de suferinta. Ei cred ca suferinta este nefolositoare si nu stiu cum sa o foloseasca in mod potrivit. Cand situatiile sunt dificile, oamenii devin negativi(rai, intunecati), dar trebuie sa ne amintim de Sine pentru a transforma suferinta. Inainte de a o putea transforma, suferinta trebuie mai intai acceptata. Numai acceptarea poate micsora suferinta severa. Suferinta inutila emana dintr-o minte lenesa. Este mult mai usor sa suferi inutil, decat sa-ti amintesti ca trebuie sa iti cunosti Sinele adanc si sa-l iei in stapanire. Oamenii confunda suferinta minora cu suferinta majora pentru ca le este lene sa realizeze sondaje in propriul Sine .
W. Shakespeare afirma: „cine nu a avut o rana glumeste pe seama cicatricilor”. Sinele si suferinta nu trebuie sa isi indrepte calea pe un drum singuratic, mistic. Nimic nu-l face pe om mai asemanator lui Dumnezeu decat suferinta, credea Maurice Nicoll. In eclestiastul sta scris: „in multa intelepciune este multa durere si cel care isi sporeste cunoasterea isi sporeste durerea”. Cunoasterea si Fiinta nu se pot desparti. Cunoasterea pe care o absorbim este hrana nemuritoare a spiritului; cunostintele sunt merindele pentru spiritul etern. Ca sa devenim ceea ce inseamna cuvintele si ideile trebuie sa suferim si, totusi, nu trebuie sa suferim in zadar. Trebuie sa ne straduim sa transformam suferinta.
De multe ori omul nu poate transforma suferinta si intra intr-o stare de autocompatimire si se identifica cu ea. Transformand suferinta creem viata. Suferinta ne fereste de mediocritate, ne sporeste demnitatea. Suferinta intareste si spiritulizeaza. Dante Aligheri spunea:” Fii gata sa urci la stele”. A accepta suferinta si a o transforma in creatie este drumul la stele pentru sufletul nemuritor.
Ezoteric, crucea simbolizeaza omul in timp. Omul este reprezentat vertical, iar timpul este reprezentat orizontal.Omul scapa timpului prin transformarea suferintei, de aceea Iisus Hristos a fost crucificat.”
Daca incercam sa avem un ochi mai fin asupra acestor aspecte si vom incerca sa devenim niste mici psihologi, vom intelege destul de clar scopul si mesajul textului.Asadar concluzia este  ca suferinta profunda nu este niciodata zadarnica. Incercand sa vedem adevarata insemnatate a lucrurilor, implicit a suferintei, vom reusi sa intelegem rolul pe care suferinta l-a avut.
Ieri am inteles si eu mai bine acest aspect. In timp ce ma uitam la un fim, unul dintre personajele de acolo spune urmatoarea chestiune: „Tot ce trebuie sa stii despre viata sta intre acesti patru pereti.”Am analizat contextul si intradevar, este foarte adevarat. Cum am putea sa vedem clar lucrurile, cand suntem prinsi in viata cotidiana, care nu ne lasa nici macar sa respiram. Nu spun ca este vorba neaparat de manipulare, pentru ca am invatat ca ea nu exista decat in capul nostru si ca nu putem fi manipulati daca nu simtim o placere provenita din aceasta. Dar sa spunem ca putem fi influentati. Asdar, adevarata realitate o gasim in pestera(sau in cazul nostru intre cei patru pereti), asa cum spunea si Zamorxis unde nu putem fi influentati de nimeni si nimic. Vom suferi in aceasta pestera, dar doar asa vom vedea adevaratul sens al existentei noastre.

duminică, 3 aprilie 2011

Karma - puterea cuvantului - partea 2

Prin ce sunt periculoase vorbele si gandurile rele?
Cand ne gandim la cineva, se creeaza o punte energetica intre noi si omul la care ne gandim. Are loc un schimb de informatie si de energie. De aceea, orice gand rau reprezinta un atac energetic care poate aduce un prejudiciu. Chiar si pactul interior cu omul care barfeste poate fi periculos. Barfa si gandurile urate despre oameni reprezinta un traumatism aplicat omului impotriva caruia acestea sunt indepartate si, in acelasi timp, distrugerea propriilor structuri karmice. Cuvantul intensifica orice.
 Facandu-se cercetari pe un numar mare de fapte, s-a ajuns la concluzia ca, in urma cu cateva secole, omenirea a inceput sa se indeparteze mult de la principiile armoniei lumii si acum campul informational al Pamantului este supraincarcat de negativitate. Cand omul se gandeste nu foarte favorabil la cineva, are loc conectarea straturilor karmice negative comune si, chiar fara a-i dori raul cuiva, poti sa i-l provoci. Ne atacam si ne omoram unul pe celalalt intr-un mod inconstient. Are loc un proces al autodistrugerii care vine ca o avalansa, fara ca nici macar sa fie necesara conectarea unor trairi negative. Este suficient potentialul negativ acumulat pana in prezent. De aceea acum nu este suficient sa fii bun si sa nu faci rau nimanui. Subconstientul nostru este intr-atat de deformat, ca nici macar faptul de a nu face nici un rau, nu-i conditie suficienta pentru pastrarea integritatii sufletului si a trupului. Nu-i suficient sa fii doar bun, trebuie sa fii "bun"activ.
Astfel ar trebui sa ne gandim ca insasi boala nu-i un rau, ci un mijloc de stopare a programelor destramarii sufletelor. Cand compatimim un om, nu suntem de acord cu boala lui, cu nenorocirea lui, ne gandim numai la consecinte, uitand de cauze, si prin aceasta favorizam destramarea spiritului.

Karma - partea 1

Structurile karmice cunoscute astazi, pot fi impartite in doua grupe: strategice si tactice. Structurile strategice au o capacitate energetica extrem de mare si de aceea actionarea asupra lor nu da niste rezultate vizibile imediat. De starea structurilor strategice depinde viitorul omului si al descendentilor sai, de aceea orice incercare de folosire incorecta sau distrugerea lor, duce la cuplarea sistemului de protectie a acestora, prin autoreglarea sistemului campurilor. Cel mai adesea, acest lucru se manifesta prin maladii grave. Principalii parametri strategici sunt spiritualitatea, sufletul si rezerva de iubire. Deoarece toti parametrii campului uman sunt strans legati intre ei, prin actionarea asupra oricaruia dintre ei se modifica si valorile celorlalti. Astazi poti vedea foarte des cum, de dragul unei ameliorari de moment a starii fizice a omului, se sacrifica spiritualitatea.
Sarcina de baza a omului este astazi largirea cunostintelor sale despre lume, aspiratia spre intelegerea proceselor care au loc si a interconexiunilor acestora. Este necesar sa nu se uite niciodata ca biocampul uman reactioneaza momentan la orice gand sau stare emotionala si, dacaacestea sunt negative, atunci campul omului raspunde pe loc printr-o reactie negativa.
Pericolul consta astazi in faptul ca fiecarui om i-a crescut mai mult puterea sufletului, adica puterea de influentare asupra mediului si a oamenilor din jur. Daca cu doua mii de ani in urma valorile medii ale puterii de influentare erau de 10 unitati, in epoca Renasterii ele au fost de 23, la sfarsitul secolului al XIX-lea - de 38, iar in prezent a ajuns la 88. De aceea, orice influenta negativa avea urmari grave.
O trasatura importanta a campului este nivelul de conectare la Cosmos. Cea mai importanta tulburare care demoleaza aceste structuri este uciderea iubirii.
Sentimentul iubirii este multilateral si cel mai mare loc in cadrul sau trebuie sa fie rezervat iubirii fata de Dumnezeu si Univers, de aproape si fata de sine. Nici o fiinta sau lucru nu trebuie privatde acest lucru. Cand vom intelege acest lucru si cand, printr-o munca de zi cu zi, ceas cu ceas, vom aspira catre aceasta, evaluandu-ne in mod obiectiv si cinstit faptele, sentimentele si gandurile, viata noastra va deveni cu mult mai fericita.
Mecanismul karmei realizeaza unitatea si interconexiunile omului cu Universul si, cu cat il vom cunoaste mai bine, cu atat mai scurta poate deveni calea noastra de depasire a crizei actuale. In linii mri, de mult timp omenirea dispune de toata informatia necesara privind legile interconexiunilor din lume, expuse laconic si stralucit in Poruncile religioase. Noi insa, ne lovim tot timpul cu capul de aceleasi bariere, distrugand lumea si pe noi insine, fara sa tragem invataturile corespunzatoare.
Astazi avem posibilitatea de a "pipai" adevarul, de a uni stiinta cu credinta, pentru a aprecia cu ajutorul cifrelor, al caror limbaj ne este atat de familiar, starea in care am adus lumea in momentul de fata si sa incercam sa gasim drumul catre Armonia Lumii.

                                                                  - va urma -

Teoria ultimei realitati

Toria ultimei realitati defineste in sens larg esenta inconstientului si a transformarilor sale succesive.Spatiul mental este multidimensional , vast si infinit, fara nici o corespondenta directa cu realitatea senzoriala. Trairea psihica a acestui spatiu interior are aspecte potential persecutoare si amenintatoare, prin faptul ca poate fi perceput(in tulburarea mintala, de exemplu) ca un gol strain si ostil.
Acest „0” poate fi inteles atunci in lipsa oricarei amintiri, dorinte, cunoasteri sau intelegeri. Misticii religiosi au ajuns probabil cel mai aproape de el. Din „0”, adica din aceasta realitate ultima si potential distructiva si amenintatoare, se naste trairea sensului, care este o piatra unghiulara a Sinelui. Asadar trairea sensului, dar si a nonsensului este vitala pentru dezvoltare. Nu este o placere sa tanjim dupa Adevar, dar acesta este hrana vitala pentru sanatatea noastra psihica.
Conceptul de „0” pare circular. El este inauntrul nostru, in jurul nostru si dincolo de noi – ca si inaintea sau in afara noastra si dupa noi; plecam de la el, dar ajungem prin el in acelasi loc.
Noi devenim „0” printr-o transformare transsubiectiva mistica, o rezonanta sau comuniune cu „0”. Obiectul gliseaza sub semnificatie mistica pentru a ne pregati pentru o privire trecatoare asupra Adevarului fugitiv si inefabil. Acest proces este unul de contemplare in absenta obiectului de contemplat. El este o transformare intrasubiectiva si meditativa. „0” apare ca elementul unificator care permite prelungirea inconstientului personal in vastitatea cosmica a ultimului „0”. Cand este personificat, el este numit Dumnezeu.
Conceptul s-a alaturat, de asemenea, si tendintei antice a misticilor crestini si ebraici, in special gnosticii, care descoperisera ca, prin astcetism si abnegatie, putem privi in interior pentru a-l gasi pe Dumnezeu imanent si incarcat.
Realitatea ultima, cea care este dincolo de simturi, dincolo de imaginatie si dincolo de gandire, tine de categoria unei metaconceptualizari care include Adevarul ultim incognoscibil, haosul, lucrul in sine si asa-numitele „elemente beta”, care constituie materia bruta senzoriala ce este prelucrata prin functiile noastre semiotice si transformata in „hrana pentru gandire”.
S-a elaborat astfel o metateorie psihanalitica bazata pe epistemologia elementelor, functiilor si transformarilor legate de reprezentarea mentala  si afectiva a Adevarului si in ultima instanta pe universalitatea fundamentala a lui „0”.
„0” circumscrie Paradisul si Infernul in reprezentarile mitologice. El este ceea ce este si deci se afla dincolo de cunoastere. Il putem trai ca pe o stare de oroare sau de seninatate fericita, in functie de gradul nostru de seninatate afectiva.
Elementele care trebuie combinate pentru a hrani gandirea provin din simturi. Bion(inventatorul acestei teorii) a denumit aceste particule primitive drept „obiecte bizare”si ulterior „beta elemente”, adica date senzoriale brute, neprocesate, care nu pot fi direct asimilate si simbolizate de Eu drept „hrana pentru gandire”.

sâmbătă, 26 martie 2011

Filosofia unui neinteles - Friedrich Nietzsche

Nevoia de autoafirmare. Acest "psiholog unic", cum se autointituleaza, nu fara temei, ci cu deplina constiinta a valorii proprii privilegiaza dintre continuturile particulare si singulare ale lumii interioare pe cele legate de autoestimare, afirmare de sine, in exprimarea sa, vanitatea. Optiunea il situeaza in acest caz mai aproape de Alfred Adler decat de Sigmund Freud. Nietzsche considera nevoia de autoafirmare, si nu sexualitatea, drept instinctul cel mai puternic al omului. Iata o declaratie pragmatica, pe deplin edificatoare:
"Nici nevoia si nici dorinta, ci iubirea de putere este demonul omului. Chiar daca au sanatate, hrana, locuinta, distractii, oamenii sunt si raman nefericiti, caci demonul asteapta si vrea sa fie satisfacut. Ia-le totul si satisfa demonul si vei vedea ca sunt aproape fericiti - atat de fericiti pe cat pot fi oamenii si demonii".
Binenteles ca in cazul acestui citat, demonul este folosit cu sensul de raul interior si primitiv.
Daca natura umana sta in primul rand sub semnul autoafirmarii, atunci nu este de mirare ca sentimentele si mai ales resentimentele legate de autoestimatie constituie acel particular sau singular care se strecoara cel mai adesea in casa spiritului.

Spiritul - unealta a trupului. Nu numai sufletul, ci si trupul are acces la lumea spiritului.
In spatele gandurilor si sentimentelor tale, se afla un stapan puternic care porunceste, un conducator necunoscut - el se numeste Sinele... Sinele creator isi faureste idoli si demoni, placere si durere. Trupul creator faurste spiritul ca mana a vointei sale. Unealta a trupului tau este si mica ta ratiune pe care o numesti spirit - neinsemnata creatie si jucarie a ratiunii celei mari.

Spiritul liber. "Spiritul liber este tocmai spiritul evoluat, care isi cunoaste parintii si bunicii si nu-i mai lasa sa se amestece in treburile sale". Geniul este un altfel de spirit liber. Aici spiritul liber nu este legat de caracter si temperament ci este o fiinta inaripata care se desprinde cu usurinta de ele si se poate ridica apoi cu mult deasupra lor.
Nietzsche si-a dat foarte bine seama ca libertatea spiritului nu inseamna doar detasarea de continuturile singulare ale sufletului, ci si controlul sentimentelor morale, al virtutilor. El scrie"trebuie sa devii propriul tau stapan; si asupra virtutilor tale. Inainte ele erau stapanul tau, dar ele nu trebuie sa fie decat uneltele tale, alaturi de alte unelte".
Dupa cum explica Albert Camus, exista libertate pentru omul fara Dumnezeu, asa cum il imagineaza Nietzsche, adica solitar: "Exista libertate la amiaza, cand roata luminii se opreste si omul incuviinteaza ceea ce este. Dar ceea ce este devine. Trebuie sa spui DA devenirii. Lumina sfarseste prin a trece, axa zilei se inclina. Atunci reincepe istoria, si in istorie trebuie cautata libertatea. Trebuie sa spui da istoriei".Aceasta este teoria vointei individuale de putere.
Eterna reintoarcere a lui Nietzsche exprima umanizarea externa a existentei; aceasta inseamna ca omul este osia in jurul careia se face dispozitia circulara a existentialistilor, este subiectivitatea evaluatoare a lumii.

luni, 28 februarie 2011

Greseala de a ne dori sa fim perfecti

Nu exista nici un dubiu: felul cum gandesti poate avea un impact puternic asupra felului cum te simti. Aceasta legatura intima intre corp si minte este elementul central a ceea ce se cheama medicina biomentala. Este o serie de tehnici si mijloace care netezesc calea pentru ca mintea sa efectueze schimbari fiziologice si de comportament. Tehnicile biomentale pot fi folosite atat de bolnavi cat si de oameni sanatosi. Ele pot atenua simtomele bolilor si, daca sunteti sanatos/sanatoasa, a pot ajuta sa va simtiti mai bine, ba chiar sa va mentina sanatatea. Atunci cand nu mai puteti face fata stresului cotidian, va simtiti nelinistit, infricosat, manios, neajutorat sau deprimat, nu puteti suporta intodeauna cauzele, dar va puteti schimba reactia la acestea folosind anumite tehnici. La mine a mers de cele mai multe ori. Cu mana pe inima va pot spune ca din firea manioasa, chiar insuportabila care eram, acum im pot controla furia si pot transforma cu usurinta tristetea in bucurie.
S-a tot spus ca femeile cu tendinte perfectioniste vor sa preia controlul. Atunci cand pierd controlul, se simt foarte nelinistite si nefericite. Tehnicile minte-corp nu va pot oferi controlul a tot ceea ce se intampla in jurul dumneavoastra, dar va pot ajuta sa castigati controlul asupra felului in care reactionati la provocarile vietii.
NU PUTETI CONTROLA OCEANUL, DAR ACESTE TEHNICI VA POT AJUTA SA CONDUCETI BARCA PRIN CELE MAI ASPRE FURTUNI.
Schimbarea mentalitatii este unul din factorii cheie pentru a incepe cu bine acest proces.
Sa luam un exemplu simplu. Sa zicem ca doua femei trec prin doua intamplari diferite in aceeasi zi. Prima castiga un milion de euro la loterie. A doua este diagnosticata cu cancer la san. Care credeti ca este mai fericita?
Desigur, veti crede ca mai fericit este cea care a castigat milionul- pare evident. Nu este insa neaparat asa. Pentru a raspunde corect la aceasta intrebare , trebuie sa ne uitam la evolutia timpului. La o saptamana dupa ce aceste evenimente au avut loc, castigatoarea la loto va fi, cu siguranta, cea mai fericita. Dupa un an insa, o luam de la zero. Femeia careia i s-a depistat cancerul ar putea fi la fel de fericita sau mai fericita decat milionara. Iata de ce. Cercetatorii care studiaza fericirea au descoperit ca toti oamenii au un nivel fix de fericire. Daca vi se intampla un lucru foarte bun, asta va poate ridica, temporar, deasupra nivelului respectiv, dar, in cele din urma, va veti intoarce la acesta. La fel se intampla atunci cand suferiti o trauma- o vreme va veti simti tulburat, apoi insa probabil va veti intoarce la nivelul de fericire de dinainte de trauma. Oamenii sunt surprinzatori de flexibili din acet punct de vedere.
Asta nu inseamna ca sunteti prizonierul nivelului dumneavoastra de fericire. Il puteti ridica. Daca ganditi negativ va uteti reduce abilitatea de a va simti fericit.
Daca va puteti concentra asupra aspectului pozitiv mai mult decat asupra celui negativ al lucrurilor, daca veti putea invata sa va curmati tendintele perfectioniste si sa fiti mai putin critic cu dumneavoastra, sunt ferm convinsa ca va veti putea simti mai fericit in viata de zi cu zi. `

sâmbătă, 12 februarie 2011

Cum se naste un SUFLET:

"Daca iubim in mod profund, vom deveni constienti ca iubirea noastra devine din ce in ce mai meditativa, mai plina de tacere. In sufletele celor care iubesc patrunde o subtila calitate a tacerii. Gandurile dispar, apar intervalele dintre ele...tacerile! Prin iubire profunda si prin tacerile ei adanci se pot atinge adancurile spiritului. Dintr-o simpla relatie, iubirea se transforma intr-o iubire complexa in care iubirea coopereaza simultan cu speranta si credinta. Iubirea creeaza o atmosfera in jurul nostru si o traire a unei experiente interioare; ea devine iubirea care a fost experimentata si raspandita de Buddha, Zarathustra, Hristos. Ea este o iubire cu totul diferita, este calitativ diferita.
Cand un barbat cunoaste o femeie care ii place se apropie de ea tot mai mult; daca se indragostesc unul de celalalt ei vor sa se contopeasca, un intreg armonios, insa tot asa cum atractia lor depinde de opozitie, armonia va depinde si ea dedizolvarea acesteia. Cei doi parteneri pot ajunge la o complementaritate care se poate dezvolta pana la nivelul in care iubirea este i tacere impreuna si deodata, unul pentru celalalt. Amandoi traiesc in acelasi timp, momente de pace, de iubire, de tacere. Iubitii devin o singura persoana si astfel pot ramane, momente sau chiar ore in sir, tacuti impreuna: fiecare imte din interior, fiinta celuilalt. Sinele lui si Sinele ei se unesc sinergetic intr-un singur Sine.
Osho arata ca la nivelul iubirii spirituale, superioare iubirii biologice, partenerii trebuie sa invete sa fie mai meditativi. "Nu este suficienta numai iubirea. Iubirea lasata singura este oarba; meditatia ii reda vederea. Meditatia ii da puterea de a intelege. si odata ce iubirea voastra ete atat iubire cat si meditatie, deveniti tovarasi de drum. Relatia dintre voi nu mai este cea obisnuita dintre sot si sotie; ea devine o prietenie armonioasa pe calea care duce la descoperirea misterelor vietii." Misterele sunt invaluite in tacere; misterul este tacerea si tacerea este misterul.
Singuri, suntem tristi; impreuna, totul se poate transforma intr-un un infern.
Meditatia este barbatul, iubirea este femeia. In intalnirea meditatiei cu iubirea se intalnesc barbatul si femeia. Iar in aceasta intalnire se naste fiinta umana , care transcede ambii poli -- o fiinta care nu este nici barbat, nici femeie. Pana cand pe pamant nu este creata aceasta fiinta, sperntele sunt inutile.
Vibrand in unirea sexuala si vibrand in unirea spirituala, barbatul si femeia ajung sa taca impreuna si deodata. Meditand deodata si iubind pana la contopirea celor doua persoane intr-o singura persoana devine posibila tacerea impreuna ca poarta deschisa pentru iubirea spirituala in care barbatul nu mai este despartit de femeie."
Asa cum iubim o femeie, sau un barbat, putem iubi si muzica, si natura si multe alte lucruri pe langa care trecem si nu le bagam in seama.
Ne iubim unii cu altii pentru ca refuzam sa vedem partea negativa a comportamentului.Ne iubim pentru ca ne aducem aminte doar de amintiri frumoase pe care le avem cu acea persoana si le ignoram sau le dam uitarii pe acele amintiri mai putin placute din trecutul nostru.
Deseori cand pun melodii vechi, oamenii varstnici spun ca muzica suna mai bine altadata. Realitatea este ca existau melodii bune si melodii proaste, dar amintirea celor proaste se estompeaza gradat din mintea noastra. Nimeni nu mi-a cerut niciodata sa pun melodii proaste de altadata. Melodiile bune fac ca trecutul sa para mai grozav decat a fost in realitate, sau ca si cum intreaga muzica din acele timpuri era buna. In realitate, si acum 30 de ani sau 50 de ani a existat foarte multa muzica de proasta calitate. La fel se petrec lucrurile si cu celelalte experiente ale noastre. Noi avem tendinta sa le uitam pe cele negative si sa ni le aducem aminte doar pe cele pozitive. De fapt, amintirile noastre sunt selective, la fel ca si cele pe care le-am uitat.

miercuri, 2 februarie 2011

O picatura de roua pe pajistea vietii



               
In filosofia taoista, mintea umana este asemenea cu o oglinda care reflecta lumea din jurul ei—o picatura de roua pe pajistea vietii. Claritatea imaginilor si a gandurilor pe care aceste imagini le provoaca depinde in primul rand de claritatea oglinzii, si nu de inteligenta. „pentru a se oglindi, oamenii folosesc mai degraba apele linistite decat raurile repezi”, spune Wen Tzu, fiindca apa statatoare este clara si calma. Atunci cand mintea este clara si calma, imaginile pe care le reflecta sunt reale, iar cunostintele dobandite sunt adevarate. Daca mintea este agitata si confuza, ea seamana cu suprafata unui lac in care s-a aruncat o piatra.
               Daca oglinda mintii este acoperita de praful gandurilor negative si scuturata de emotii conflictuale, ea distorsioneaza orice lucru reflectat, conducand spiritul pe un drum gresit.  Deoarece mintea filtreaza toate perceptiile senzoriale, claritatea mentala este importanta pentru o corecta intelegere., la fel ca un aparat de fotografiat la care trebuie montata o lentila curata. Daca mintea este tulburata si supusa stresului emotional, ea nu poate face fata complexitatii vietii.
Claritatea mentala nu este doar o problema de atentie si perceptie. Ea presupune indepartarea valului de prejudecati si egocentrism si perceperea lui inconjuratoare prin oglinda imaculata a constiintei primordiale. Aceasta nu este o sarcina usoara, pentru ca oamenii privesc lumea prin lentilele mintii, prelucrate cultural , lentilele slefuite de parinti si de societate.  Pentru a rezolva aceasta metoda si a descoperi metodele prin care sa poata lustrui oglinda mintii, taoistii aplica metode stiintifice asupra subiectului si obiectului perceptiei.
In concordanta cu aceasta stiinta a mintii, tot ceea ce patrunde in mentalul constient este in realitate o imagine subiectiva a lumii, impresie influentata de punctul de vedere si de nivelul cultural al celui care o percepe. Singurul fapt obiectiv este constiinta insasi. Analizand stiintific constiinta si modul in care ea functioneaza prin intermediul perceptiei senzoriale, stiintele mentale taoiste au elaborat tehnici sofisticate prin care un individ isi poate sterge din minte prejudecatile egocentrice si conditionarile culturale rigid fixate, percepand apoi lumea prin lentile curate ale constiintei primordiale. Chiar si o infima clipa privind asupra supremei realitati prin oglinda imaculata a constiintei primordiale este suficienta pentru a indeparta definitiv toate iluziile dobandite care modifica permanent constiinta adaptatului, aceasta fiind sclipirea spontana a constiintei pe deplin iluminate catre care aspira toti adeptii inaltelor cai spirituale.
Unul dintre cele mai importante principii ale stiintei mintii  stabileste faptul ca subiectul perceptiei, obiectul ei si perceptia insasi sunt aspecte inseparabile ale unuia si aceluiasi proces.
Daca lumea perceputa este un factor extrem pe care nimeni nu il poate schimba, singurul aspect al procesului pe care subiectul uman il poate controla si pe care el se poate concentra pentru a optine reflectarea clara a realitatii ete—in conceptia taoista—subiectul perceptiei si propria sa minte.
Cei doi factori importanti in cultivarea claritatii sunt calmul si linistea emotionala. Supratensionarea si dezechilibrul umplu mentalul cu forma aberanta de energie pe care conceptia chineza traditionala o numeste „energie intunecata”. Ori de cate ori stresul si emotiile necontrolate isi pun amprenta asupra psihicului uman, energiile negative se ridica la nivelul organelor interne.  Mania, de pilda, provoaca ridicarea energiei de foc din ficat, teama starneste energia rece a apei din rinichi, ingrijorarea excesiva agita, energia tulbure a pamantului din splina si din stomac etc.
Astfel de procese sunt similare cu aburirea unei oglinzi sau cu stropirea ei cu apa: orice imaagine reflectata apare distorsionata.
Claritatea mentala poate fi obtinuta numai daca energiile sunt eliberate si calme.
Daniel Reid ne aminteste cel de-al doilea principiu al alchimiei interne: „Energia se transforma in spirit”. Aceasta inseamna ca mentalul este sustinut de energie, iar calitatea energiei influenteaza claritatea functiunilor mentale.

Prin extaz la unirea cu Universul

Se stie ca pentru a ajunge la iluminare este necesara mai intai o curatire spirituala. Adeptul atinge extazul in urma unui ritual cu caracter religios: sub indrumarea muta a unui maestru, El se leapada incetul cu incetul de componentele eului sau social, pierde constiinta trupului, perceptiile sale senzoriale nu mai sunt diferentiate, el „ude cu ochii si vede cu urechile” ceea ce inseamna ca se afla in comuniune cu intregul prin intreaga sa fiinta; el are impresia ca zboara, ca se deplaseaza liber, in timp si spatiu. Pe dinafara, omul in stare de extaz seamana cu o bucata de lemn uscat, da impresia ca a fost parasit de suflet, de esenta lui vitala, care de fapt s-a dus „sa palpite la obarsia lucrurilor”.
Credinta in posibilitate unui zbor magic era raspandita in diverse medii din China antica. Zuang Zi foloseste tema calatoriei spirituale pentru a ilustra starea de libertate absoluta la care sfantul taoist ajunge cand vietuieste in simbioza cu Cosmosul. Identificandu-si ritmul vital cu cel al fortelor naturale, el participa la infinitul Universului si la nemurirea sa. El atinge o forma de viata superioara, care nu mai este biologica, care se afla la polul opus mortii.
Zhuang Zu sustine ca numai extazul si unirea mistica poate pastra in intregritatea sa puterea vietii. El exalta libertatea inteleptului, astfel putand parcurge intreg Universul si sa se amuze la originea oricarui lucru

marți, 11 ianuarie 2011

Ratiunea inimii

Mi s-a parut a fi nedrept sa elogiem atat de mult creierul in acest blog fara sa laudam inima. Exista o legatura foarte stransa intre cele doua organe vitale. In primul rand  exista o cale a spiritualizarii noastre care adanceste si amplifica psihologia transpersonala printr-o accentuata legatura a spiritului uman si a celui divin.
A. Einstein ne avertiza : "Trebuie sa avem grija sa nu facem din intelect Dumnezeul nostru. Desigul el are muschi puternic, dar este lipsit de ersonalitate. Prin urmare nu poate sa conduca, ci doar sa se supuna."
In Micul Print,A de Saint Exupery ne invata : "Iata secretul meu. E foarte simplu: noi nu vedem bine decat cu inima. Esentialul este invizibil pentru ochi."Astfel pornim de la urmatoarea credinta: Mintea este foarte mandra de cate a invatat si a inteles. Inima mai simte cate sunt de aflat!
In budism, inima si mintea sunt desemnate prin acelasi cuvant sanscrit - chitta.
Budda spunea: Cand toate nodurile inimii sunt desfacute, atunci omul muritor devine nemuritor. Aceasta este intreaga invatatura a Scripturilor.
J. Bohme sublinia si el : Creierul din cap este o putere a inimii. Maica Tereza credea: Dumnezeu ne vorbeste in puterea inimii.
Intelectul este coordonat, energic si functional, de catre creier si se exprima prin cuvinte, semne si simboluri. Inima vorbeste in tacere, prin procese afective, prin intuitie, speranta, iubire si credinta. Verbul este expresia inteligentei ca iluminare a mintii. Intuitia si iubirea sunt, mai ales, iluminarea inimii, iar intelepciunea este legatura celor doua tipuri de iluminari.
Dupa ezoteristi, inima omului ascunde, in ventriculul stang, un inregistrator a tot ceea ce face omul. Inima are fata de axa ei aceeasi inclinare ca si pamantul fata de axa lui, anume 23 de grade.
Cercetari stiintifice de ultima ora descopera ca in a douazeci si doua zi de viata intrauterina se formeaza(la fat) deja inima, care pulseaza ritmic si care regleaza formarea si functionarea celorlalte organe. Creierul incipient apare de-abea in a sasea saptamana.  Deasemenea sunt de parere ca creierul sinsur, fara inima, nu poate activa spiritul. Inima este mult mai legata de spirit decat este creierul.
D. Servan- Schreiber semnaleaza in 2004 ca in laboratoarele Universitatii din Pittsburg s-a descoperit ca in interiorul creierului se afla un creier emotional, un creier inauntrul creierului, care controleaza bunastarea psihica.
"Miscarea dubla(sistola si diastola)a inimii face din ea simbolul dublei miscari de expansiune si de resorbitie a universului. Cosmosul este un organism viu care respira si are puls cardiac", spune bunul meu profesor si presedinte al institutului de psihologie transpersonala, domnul Ion Manzat. Interesant nu?
Misticul P. Ferrini ne invata: "Resipira adanc si relaxeaza-te. Mai respira o data. Respira si intoarce-te la inima ta. Respira si intoarce-te la sinele tau."
J. Welwood arata ca trezirea inimii corespunde in gandirea budista cu Principiul omului. O inima deschisa, in alianta cu mintea,este sursa curajului.Deschiderea totala a inimii spre Sine si spre Lume se obtine prin trezire spirituala.
Iubirea neconditionata are o forta cosmica, trezind o prezenta vie in spiritul nostru. Deschiderea inimii este forta transformatoare din alchimia inimii, care ne face apti sa scoatem la lumina frumusetea din bestie si sa intram in rezonanta cu Sinele nostru si cu Sinele semenilor nostri. Inima deschisa cere si o minte deschisa, adica eliberata de prejudecati, rigiditati, automatisme.

Se spune ca , in regnurile istoriei, societatile umane s-au divizat si au urmat doua cai diferite : aceea a condorului (eprezentand inima, intuita si aspectul mistic) si cea a vulturului(reprezentand creierul si aspectul material).
In anii 1490-spune profetia - cele doua cai vor deveni divergente si vulturul il va invinge pe condor pana in pragul disparitiei. Apoi, cinci sute de ani mai tarziu (1990), va incepe o noua epoca, una in care condorul si vulturul vor avea ocazia de a se reuni si de a zbura amandoi pe acelasi cer, pe aceeasi cale. Daca vulturul si condorul accepta acest prilej, vor avea un rezultat extraordinar, ceea ce nu s-a mai vazut pana atunci.

vineri, 7 ianuarie 2011

Omul nemanevrabil

Optimismul nesfarsit inseamna sa stii ca tot ceea ce facem in fiecare clipa, inclusiv in cea de fata, este urmarea unei alegeri, asa cum am mai spus si in postarile anterioare. Tot ceea ce ni s-a intamplat pana in acest moment este calatoria noastra, pe care a trebuit sa o intreprindem ca sa putem creste in viata, si ca sa iubim sa fim exact unde ne aflam in acest moment.
Cu totii am fost ghidati de fiinta noastra interioara- daca ne-am facut timp pentru ea, sa o simtim si sa o ascultam cu atentie. Aceasta fiinta interioara, care este de fapt inconstientul, care ne-a insotit in toate coincidentele, pentru ca noi sa ne ducem la bun sfarsit sarcina pe care o avem de indeplinit astfel incat sa ne continuam drumul si sa facem pasul urmator in cresterea noastra spirituala.
La fel de important este sa fii capabil sa accepti ca noi toti suntem fiinte valoroase si merituase. Ca sa fim optimisti trebuie sa ne gandim la tot ce viata ne poate oferi mai bun. Ceea ce proiectam facem sa e intample. Orice viata de succes presupune atat o apreciere corecta a realitatii, cat si posibilitatea de a visa dincolo de realitate.
Oare faptul ca in viata noastra nu exista accidente si greseli inseamna ca noi nu am ales si continuam sa nu alegem aceste relatii otravite precum divorturile, abandonul, respingerea sau bola?
O data ce ne-am asumat responsabilitatea ca noi le-am ales si apoi sa optam pentru crestere si invatare din alegerile facute, ne indreptam spre culmile sensului vietii.
Ma gandesc adesea la Israel si la tensiunea si ura dintre doua lumi care se luptau pentru existenta acolo.
Cred ca pacea in Orientul Mijlociu nu va fi atinsa prin razboi, nici printr-un manifest anume. Pacea va veni numai cand un israelian, care-i devotat iubirii si bunei intelegeri, isi va da mana cu un palestinian pregatit sa traiasca in pace si armonie.
Teroarea are nevoie de o opozitie. Opusul terorii este dragostea. Teroarea aduce si mai multa teroare. Iubirea invita iubirea.
Ideea este sa crestem gasind sanse de schimbare.
Ram Daas a observat : "In spatele itelor mintii noastre, nedemne de incredere, gasim o esenta care nu-i dependenta, o fiinta care imbatranirea nu o altereaza, la care nimic nu poate fi adaugat si nimic inlaturat . Cu cat suntem mai putin constienti de aceasta fiinta, care este insusi Sufletul si sursa puterii noastre, cu atat vom fi prada iluziei si nonsensului".
Nu exista o alta cale. Daca o luam invers : sa faci ceva ce detesti doar pentru bani, obligatoru vom intra in depresie si se ne vom inbolnavi.
Cand facem ceva din inima, putem fi siguri ca acolo se afla si sprijinul lui Dumnezeu.
Am venit in aceasta lume sa radem, sa ne distram si sa invatam. Restul este tehnica. Daca nimic nu se dovedeste a fi exact cum ti-ai dorit, atunci opreste-te si intreaba-te ce se intampla.Provocarile si dificultatea fac parte din joc. Nu exista sus sau jos, ci exista doar ceea ce este. Si putem sa dansam sau putem sa ne chinuim. Dansezi?