"Toate necazurile oamenilor vin din incapacitatea lor de a sta singuri si tacuti intr-o camera goala"
Blaise Pascal (1660)

vineri, 10 decembrie 2010

Figurile religioase - simboluri ale sinelui


In acelasi proces de individuatie al confruntarii cu continuturile (imagini, viziuni, fantasme, reprezentari intuitive) ale inconstientului se inscrie relatia noastra cu figurile sacre ale religilor de pretutindeni: Christos, Budda, Mohamed, etc. Ele nu sunt altceva decat simboluri ale Sinelui pentru cetateanul de rand, pentru batranica care merge duminica de duminica la biserica, insa ascunse in profunzimea maretului inconstient al psihicului. Sunt expresii dogmatice ale proceselor spirituale cu totul identice cu cel descris de Jung. El o spune explicit: "Simbolul <Christos>este, in calitate de <Fiu al omului>, o experienta psihica a unei fiinte spirituale superioare cu forma umana, nascandu-se invizibil intr-un individ, un corp destinat sa devina locuinta noastra viitoare, un corp pe care il imbracam ca pe o haina. In aceasta viziune interpretativa neobisnuita din perspectiva psihologiei abisale a simbolului lui Christos, "imitarea lui Christos", cautarea prefectiunii divine capata un alt sens: ea ar trebui sa urmareasca dezvoltarea si inaltarea propriei fiinte interioar, dar datorita credinciosului superficial, inclinat spre un formatism mecanic, devine un obiect ce cult exterior care tocmai datorita veneratiei este impiedicat sa patrunda in adancurile sufletului si sa-l transforme in totalitatea coresunzatoare modelului."
Astfel se faceca mijlocul divin se afla in exterior, in afara, ca o imagine; omul insa ramane un fragment si e neatins in adancurile sale. Pentru ca Christos poate fi imitat pana la stigmatizare, fara ca cel care imita sa atinga, chiar si prin aproximare, modelul si, mai ales, sensul sau.
Imitarea, in acest sens, este totusi "o participare mistica (mai mult sau mai putin), o maniera de a-ti insusi virtutile spirituale ale unei entitati superioare prin copierea rituala a gesturilor ei, sau prin intrarea in contact, ca si in magia contagioasa, cu entitatea propiu-zisa sau cu simboluri ale ei, precum cruci, mancare etc.
In fond, taina euharistiei in crestinism evoca un fenmen de acest gen: credinciosul(adeptul) intra in posesia virtutilor superioare ale Domnului, consumand trupul si sangele acestuia, la o maniera ritual- spirituala. El devine astfel perfect (asta daca pot folosi acest cuvant pentru omul trupesc), tinzand spre modelul lui divin, si capata viata vesnica sau, dupa caz, "mostenirea lumii". Acest aspect tine de o mentalitate primitiva dupa parerea lui Jung, dar poate dovedi la o analiza mai atenta elemente de adevar surprinzatoare.
Religiile erau enormul efort pe care il faceau, fara sa o stie, umanitatea, concomtent pentru a mentine deschisa calea organizatiilor, inconstienti si pentru a-i obliga sa imbrace o forma. Ele erau mediatori energetici si informationali asumand astfel functii psiho- sociale extrem de importnte daca avem in vedere calamitatile care iau nastere atunci cand arhetipurile exercita o fascinatie fara limita.
Biserica a oferit o posibilitate reala celui care cauta sa-si procure o forma pentru haosul inconstient, daca nu am sti ca orice lucrare umana, chiar si cea mai perfecta, ramane inconstienta.
Este un fapt acela ca intorcearea la Biserica, nu este obligatorie. Exista mult mai multe cazuri de intelegere mai aprofundata a religiei in general si de relatia mai interiorizata cu ea, care nu trebuie confundate cu adeziunea la o confesiune. Si acestea pentru ca atunci cand cineva a inteles legitimitatea celor doua puncte de vedere care sunt cele ale celor doua ramuri separate ale crestinitatii, ii este imposibil sa declare exclusiv valabila una sau alta; pentru a o face ar trebui sa se minta pe sine. Ca crestin, trebuie sa recunoasca ca apartine unei crestinitati divizate de patru sute de ani, si ca credinta sa crestina este departe de a-i aduce eliberarea. Acestea sunt faptele pe care nu le poate schimba Biserica atunci cand il emplu, care vad clar preseaza pe crestin sa aleaga, ca si cum ar fi ferm stabilit ca detin adevarul absolut toate cele 4 ramuri. 
Cei care sunt interesti de acest gen de probleme sunt, prin urmare, mai mult sau mai putin constient, catolici, ortodocsi sau protestanti, dar nu sunt astfel mai putin crestini!

                 Eu vad o lume mult mai buna fara religii impuse oamenilor. De ce sa nu credem cu totii in Iisus, in Budda si in Mohamed. Eminamente ca acesti oameni au existat si au avut un dar divin primit de la Tatal ceresc.

2 comentarii:

  1. Ce prost o facut diagrama aia? chinezii sunt 1,2 miliarde au cea mai vorbita limba, si sunt cu 6%? la religii? sa fim seriosi...

    RăspundețiȘtergere
  2. 6% sunt budisti si inca 6% sunt religii deviate din budism...cred ca asta e

    RăspundețiȘtergere