"Toate necazurile oamenilor vin din incapacitatea lor de a sta singuri si tacuti intr-o camera goala"
Blaise Pascal (1660)

luni, 13 septembrie 2010

Hipnoza si drogurile halucinogene

              Exista alte 2 stari ale comportamentului nostru care pot parea ciudate si letargice: sub influenta drogurilor si sub influenta celuilalt bine cunoscut manipulator al starilor mentale, hipnoza. Voi incerca sa relatez cateva evenimente care dupa parerea mea sunt de-a dreptul uluitoare. Sunt niste dovezi clare ca subconstientul "ne joaca feste", intr-un mod, poate inconstient, sau poate intr-un mod neexplorat de noi insine.
Unul dintre cele mai ametitoare exemple este a unui student care s-a oferit voluntar pentru un experiment de hipnoza temporara de fix 2 ore, in care el incearca sa controleze modul de a gandi. Acest experiment este mult mai mult decat un caz de dilatere a timpului. Este vorba de un tanar care a existat concomitent in 2 versiuni ale sinelui sau, dar mai bine sa va povestesc...


             Asezat pe un fotoliu in laboratorul de psihologie, tanarul sub influenta hipnozei avuse sansa sa intre intr-o realitate in care ne priveste pe toti. Pe masura ce intra in transa, tanarul vedea cum se topeste laboratorul in care se afla, si este inlocuit de un cer albastru cu nori albi. Simtea ca statea pe spate privind in sus. Simtea mirosurile verii in jur, briza incarcata de polen si iarba verde. Senzatia de realitate era coplesitoare. De indata studentul a decis sa se ridice in capul oaselor si in stanga lui zareste de-o data o miscare. Era un baietel mic care statea cu spatele. Apoi copilul se intoarce. Spre surprinderea studentului, copilul era chiar el, doar ca acum 20 de ani. Se pare insa ca micutul nu il vedea pe el. Dar nu invizibilitatea lui ii dadea un motiv de spaima, ci senzatia de foame pe care el o simtea ca o simte copilul. Nu numai atat, simtea cum copilul are pofta de negresa. Mintea i-a fost coplesita de amintiri. Era un eveniment real petrecut acum 20 de ani. A asteptat sa se intample ceva, o schimbare a decorului, dar nu s-a intamplat nimic. Incet, incet si-a dat seama ca traia, sau mai bine zis, observa pe aceeasi scara temporala cu a copilului. Fiecare minut era egal pentru amandoi. Timpul trecea. Baiatul a crescut, iar in tot acest timp eul sau il insotea involuntar pretutindeni. La terminarea liceului acesta nu se putea hotara daca sa intre la facultate sau nu. Eul stia ca daca nu va face aceeasi pasi(daca nu va intra la facultate), el nu se va mai putea trezi in laboratorul de psihologie si deci viitorul s-ar fi putut schimba. Dintr-un motiv anume, acesta se hotaraste sa se inscrie la universitate. Studentul se trezeste din hipnoza dupa 2 ore si observa revenirea la "normal".
Exista numeroase exemple de modificare a perceptiei fluxului temporal datorita drogurilo. Intr-un caz foarte cunoscut al unei compozitoare aflata intr-o transa indusa de droguri, s-a trezit mergand pe o strada intr-un oras mare. A observat un cabaret si s-a hotarat sa intre pentru a asista la spectacol. S-a asezat la masa si si-a comandat o bautura si un sendvis. Pe scena a iesit un cantaret care a cantat 3 melodii. Compozitoarea le-a apreciat ca ar fi niste cantece foarte reusite. Cand s-a trezit ea a descoperit ca trecuse numai 2 minute pe ceas. Deosebit de interesant este faptul ca femeia isi aminteste in intregime cele 3 cantece pe care insa-si creierul sau le inventase(cantecele erau complexe) in cele 2 minute si le putea canta perfect cu versuri cu tot. Putem sa tragem concluzia, fara ezitari, ca, pentru asi aminti cantecele asa de bine, compozitoarea trebuie sa le fi auzit in tempo normal in propria "capsula temporala". Cat de mult se poate dilata timpul in stari de vis, induse de droguri sau generate prin alte mijloace, este o chestiune foarte interesanta. Este oare posibil ca zilele, sau poate chiar ani intregi sa fie traiti in mod subiectiv in cateva secunde pe ceas? Sunt cercetatori care cred ca asa ceva se poate. In 1968, psihiatrul J.R. Smythies a observat ca, sub influenta drogurilor halucinogene, in particular a mesalinei, timpul se extinde pana cand o secunda poate ajunge sa para o suta de ani. De fapt, cine ar putea in mintea sa, sa traiasca o viata intreaga in decursul a numai o secunda? Fiecare dintre cei doi, observatorul si subiectul, exista poate in universuri paralele(universuri Everett) total divergente.
        Hilgrad a scris foarte mult despre starile de transa si este convins ca observatorul ascuns al acestor stari exista cu adevarat ca un aspect al personalitatii. El descrie un test din care ne putem da seama ca aceasta ascunsa persoana din noi, exista cu adevarat.  Este vorba despre un student orb care a fost hipnotizat. Acestuia i s-a spus ca este surd si deci nu mai raspundea nici unui semnal sau intrebari. Hipnotizatorul s-a aplecat la urechea lui, soptindu-i: "poate ca exista o parte din tine care aude vocea mea. Daca exista, as vrea sa ridici degetul aratator in semn de confirmare". Degetul s-a ridicat. In acest moment studentul a cerut sa fie scos din surzenie. Iesit din hipnoza, studentul a povestit ce a simtit, cum degetul s-a ridicat treptat insa nu stie din ce motiv. Hipnotizatorul l-a rugat sa isi reaminteasca ce a simtit. Studentul sustine ca plictisinduse foarte tare, pentru ca nici nu vedea, nici nu auzea, acesta a incercat in gand sa rezolve niste probleme de statistica.
 Concluzionand, cineva in capul sau raspunsese unei cerinte externe pe care nu o auzise. Hilgrad l-a hipnotizat din nou pe student si i-a vorbit direct observatorului ascuns, acesta raspunzandu-i: "dupa ce ati crezut ca am surzit, ati facut zgomot cu niste bucati de lemn in spatele meu. Persoane din clasa mi-au pus intrebari. Apoi unul dintre ei s-a intrebat daca e posibil cu adevarat ca eu sa nu aud nimic, si mi-a cerut sa ridic un deget, pentru ca totul sa fie clar ".
Acestea sunt dovezi clare ca observatorul ascuns pare sa fie o fiinta care stie exact ce se intampla si care observa totul dintr-o pozitie de superioritate. Acest lucru este dovedit printr-un ultim experiment in care persoana hipnotizata parcurge intervale mai profunde sau mai putin profunde in starea hipnotica. Pus sa descrie ceea ce simte, pe o scara din 10 in 10 trepte, pacientul sustine ca la 50 el a inceput sa aiba distorsiuni ale constiintei similare cu cele mistice. Dupa 50 a descris ca simte prezenta lui insusi dar totusi nu este el. La alt nivel descrie ca trecerea timpului devine lipsita de sens si aproape un sentiment de potentialitate infinita. La nivelul 90 acesta a disparut cu totul, iar pe la nivelul 70 acesta este foarte amuzat de psihologii din camera respectiva, afirmand ca experimentul lor este lipsit de sens. Asadar, dupa parerea mea, mintea este legata de suflet intr-un mod necunoscut inca, iar trairile mistice pe care le-a simtit voluntarul, le poate simti fiecare dintre noi la incetarea vietii terestre.


                             

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu