"Toate necazurile oamenilor vin din incapacitatea lor de a sta singuri si tacuti intr-o camera goala"
Blaise Pascal (1660)

luni, 20 septembrie 2010

Superexistenta

   "Exista clipe, nu dureaza decat cinci sau sase secunde, nu mai mult, cand simti brusc prezenta armoniei vesnice, deplin atinse. Nu e ceva pamantesc; si nu in sensul ca ar fi ceva celest, ci in sensul ca omul, in intruparea lui pamanteasca, este incapabil s-o suporte. Trebuie sa se transforme fiziceste sau sa moara. Este un sentiment clar si indestructibil. Ai brusc senzatia ca simti natur din toata splendoarea ei si te surprinzi indata spunand: da, e adevarat. Zidind lumea, Dumnezeu, la sfarsitul fiecarei zile de creatie, a zis: "Da, e adevarat, e bine." Nu este...nu este induiosare, ci numai asa, bucurie. Nici ca ierti ceva, pentru ca nu mai ai ce ierta. Nici iubire nu este, o , nu! - e ceva deaspura iubirii! E infricosator, mai ales ca e atat de limpede si e atata bucurie. Daca tine mai mult de cinci secunde, sufletul nu mai suporta si pentru ele imi voi da intreaga viata, pentru ca merita. Ca sa suporti zece secunde, trebuie sa te transformi fiziceste"                                                            Dostoievski- Demonii

Avem aici, nu doar o descriere a sentimentului de transcendenta, ci si o expresie a fascinatiei autorului fata de dilatarea timpului in momentul dinaintea crizelor sale de epilepsie.  O data cu aparitia primelor simtome ale crizei, timpul isi pierde sensul. Incetineste si pentru unii chiar se opreste. Epilepticul paseste in afara curgerii timpului si percepe o realitate alternativa, mai profunda.

Se pare ca mai mult decat asemanatoare este si moartea clinica.

Desi evenimentele fulgera prin fata ochilor, ele sunt traite si vazute extrem de amanuntit. E ca si cum timpul inceteaza a fi un element al realitatii. Aceasta ipoteza este confirmata de un incident similar, cand un parasutist american a cazut in gol pe o distanta de aproape 1200 de metri. Iata ce a povestit el:
"E ca si cum un film iti trece pe dinaintea ochilor, din momentul cand ai primele amintiri in viata pana in clipa cand se petrece totul( adica in prezent)... Pare ca imagini ale vietii plutesc in fata ta, lucrurile care le faceai cand erai mic si prostut; lucruri simple. De exemplu cand vedeai chipurile parintilor- asta era totul pentru tine. Si lucrurile pe care nu mi le amintesc sa le fi facut. Totul mi-a revenit in minte. Totul intr-o secunda sau doua. "
Suna ca o inregistrare a vietii tanarului. El insista asupra unui lucru. Simte ca evenimentele se petreceau in ordine, dar cumva in afara lui, ca si cum ar fi privit totul la televizor.
Am vazut deja ca durata temporala este o experienta cat se poate de subiectiva, dar este important sa intelegem ce fel de timp percep subiectii. Insa cum sa intelegem relatarea unui ghid montan profesionist pe nume Eugenio Guido Lammer, care a fost maturat de o avalansa pe masivul Cervin din Alpi? Iata ce spune el:
"In timpul caderii simturile mi-au ramas treze. Si va asigur, prieteni, ca este un mod grozav de a muri! Nu suferi! O intepatura de ac doare mai tare. Si nu ai de asemenea nici un gand al mortii- nici macar la inceput. Din clipa cand am inteles ca tot ce as fi incercat sa fac ca sa ma salvez ar fi fost inutil, a fost pentru mine o mare usurare. Aceasta persoana care era tarata de avalansa, trantita peste corpul tovarasului sau, azvarlita in spatiu de smucirea unei franghii- acesta era un strain, ca un bustean pentru mine; sinele meu adevarat plutea peste aceasta scena cu curiozitatea relaxata, a unui spectator de circ. Un val de imagini si ganduri mi-au invadat creierul; amintiri din copilarie, ale locurilor natale, ale mamei. As putea sa umplu sute de pagini cu ele. Si totusi, in acest timp calculam cu sange rece distanta care imi mai ramasese inainte de a fi azvarlit mort la poalele avalansei...totul fara neliniste, fara suparare, eram cu totul eliberat de lanturile Eului. Ani, veacuri au trecut in timpul acelei caderi. "
Si totusi a durat cateva secunde pana acesta a ajuns jos. Din fericire, tanarul ghid a supravietuit si a povestit tuturor ceea ce traise.
Iata o explicatie a ceea ce se petrece in micul si complexul nostru creieras atunci cand avem astfel de stari descrise mai sus.
In primul rand glutamatul are un rol esential in  procesele cognitive in care este implicat cortexul  cerebral, inclusiv gandirea, formarea si evocarea amintirilor,  si este de asemenea foarte important in perceptie. Este un neutrotransmitator excitatoriu. Cand este prezent in exces, el provoaca moartea neuronilor prin excitoterapie. Acesta este mecanismul mortii celulelor hormonale intalnite in hipoxemie( deficienta de oxigen ), ischemie( intreruperea circulatiei sancvine ) si epilepsie- toate tulburari despre care s-a dovedit ca genereaza o productie de glutamat in exces. Cercetarile intreprinse de Karl Jamsen la spitalul  Maudsley din Londra si sinteza lor ulterioara confirma ipoteza ca anestezicul lui halucinogen ketamina poate reproduce toate starile specifice mortii clinice, intre care calatoriile cu mare viteza prin tunele intunecate catre lumina, viziunea unei fiinte sau a mai multora, experienta iesirii din corp, stari mistice si rememorari foarte vii. Intr-o monografie despre efectele generale ale drogurilor psihedelice, efectele ketaminei sunt descrise astfel: "senzatia de a deveni o constiinta sau un suflet fara trup, moartea si intrarea intr-o alta lume. Evenimentele din copilarie pot fi retraite. Pierderea contactului cu realitatea obisnuita si sentimentul participarii la o alta realitate sunt mai accentuate si mai greu de evitat decat in cazul LSD-ului. Experientele disociative par uneori atat de autentice incat utilizatorii nu mai sunt siguri ca nu si-au parasit cu adevarat corpul."

vineri, 17 septembrie 2010

Observatorul superior din creierul nostru

Am vazut deja dovezi consistente ca fiintele umane sunt constituite din doua personalitati separate. Una din ele, personalitatea cotidiana, numita ba de egiptenii antici, isi traieste viata in mod liniar, avansand de-a lungul traiectoriei sale. Nu isi cunoaste in nici un fel viitorul si isi concentreaza cea mai mare parte a eforturilor asupra supravietuirii corpului sau fizic. Cea de-a doua, numita ka de catre egipteni, este o entitate care percepe realitatea si lumea intr-un mod cu totul diferit. Imparte cu ba simturile, dar e mult mai constienta de alte lucruri. De exemplu cunoaste tot ceea ce urmeaza sa fie perceput de eul sau inferior. De fapt, ea poate vedea viitorul. Un exemplu evident a acestei duble personalitati este al unei femei de varsta mijlocie, aparent perfect normala . Femeia venise la cabinetul unui neurolog si in timp ce se aseza pe scaun, gata sa isi descrie problema, aceasta se manifesta: mana stanga a femeii i-a zburat catre gat si a incercat sa o stranguleze. Intr-un meci parca descris din filmele SF, mana dreapta i-a sarit femeii in ajutor. Dupa cateva secunde bratul criminal a renuntat si a revenit la normal. Femeia ii raspunde cu lacrimi in ochi ca asa ceva i se intampla frecvent.

Examinand-o, neurologul a stabilit ca femeia nu era nici pe departe deranjata mintal, nici neurotica. Problema ei era provocata de ceva mult mai ciudat. Neurologul a concluzionat ca emisfera ei dreapta dezvoltase tendinte sunicigase, iar "franele"nu functionau in cazul femeii respective deoarece corpul ei fusese afectat de un atac cerebral. La scurt timp femeia a murit in urma unui atac cerebral grav. S-a demonstrat astfel ca constiinta umana are o natura dubla.
"In studiile noastre asupra creierului divizat realizate pe parcursul ultimelor doua decenii, s-a dovedit ca emisferele separate chirurgical la animalele si la oameni percep, invata si isi amintesc independent una de alta, fiecare fiind evident separata de activitatea constienta a celeilalte. Mai mult, la om, emisfera dominata din punct de vedere al limbajului raporteaza verbal ca nu este constienta de activitatile mentale concomitente sau imediat precedente ale celeilate emisfere. Aceasta implica in mod evident perceptia, intelegerea, si in unele cazuri, memoria nonverbala, rationamentul si formarea de concepte de diferite tipuri, in functie de natura testului.  In acestea si in multe alte privinte, animalul si omul cu creier divizat se comporta ca si cum fiecare emisfera ar avea o minte a sa proprie."
As vrea sa va rog sa va uitati cu atentie la ultima fraza din citatul de mai sus. Unul dintre cei mai prestigiosi neurologi din lume afirma in mod foarte clar ca e ca si cum am avea doua peroane in cap. Oare nu cumva avem aici o marturie a daimonului si eidolonului? Pentru a intelege metoda de testare trebuie sa retinem faptul ca in responsabilitatea emisferii stangi ale creierului intra functiile lingvistice precum vorbirea si scrisul, in timp ce emisfera dreapta deconectata, nu se poate exprima verbal. Partea dreapta este mult mai complexa si se ocupa cu campul vizual. Asta inseamna ca are notiunea de spatiu si adancime. Asadar un pacient al carei jumatati cerebrale au fost deconectate nu poate raspunde la intrebari decat despre obiectele din mana sa dreapta sau despre imagini care apar in campul vizual drept. El nu poate da nici un raspuns verbal cand are un obiect in mana stanga sau cand il vede in campul vizual stang. Dar emisfera dreapta, nonverbala, poate sa indice  obiectul corect, daca de exemplu are de ales intre mai multe imagini. Un cercetator, impreuna cu un grup de colegi avea sa duca dezbaterea la un alt nivel. Dupa ce ii despartise unui tanar(PS) emisferele, numai emisfera stanga putea vorbi, dar amandoua intelegeau vorbirea. In mod evident, ambele jumatati erau constiente, in mod separat. Problema pentru doctorul cercetator a fost cum sa comunice cu creierul drept al lui PS fara ca emisfera stanga dominanta sa stie si sa se amestece in conversatie cu parerile sale. Ei au inventat o strategie extrem de ingenioasa. Aveau sa puna o intrebare  verbala, in  asa fel incat amandoua emisferele sa auda, dar aveau sa elimine din ea cuvantul cheie care sa o faca inteligibila. De exemplu, intrebarea"Ce ai vrea sa faci dupa...?" si apoi cuvantul "liceu" a fost trecut repede prin campul vizual din stanga lui PS. Mana stanga a baiatului s-a indreptat catre cuburile cu litere. Spre uimirea tuturor si a lui insusi PS, mana a aranjat literele in urmatoarele cuvinte: "Pilot de Curse".
Motivul uluirii absolute era ca, mai devreme, la aceeasi intrebare pusa verbal emisferei stangi (dominante) a lui PS, eul constient de fiecare zi a baiatului raspunde:  "Vreau sa fiu proiectant, am deja pregatirea necesara". Raspunsul partii mute a creierului era complet contrar.
Adam Crabtree descrie in cartea sa "Omul multiplu":
"In acest caz, i-a aratat subiectului o serie de cartoane albe si i-a indus halucinatia unui portret pe unul dintre ele. Investigatorul acestui caz a amestecat apoi cartoanele si a rugat-o pe pacienta sa-l aleaga pe cel cu portret. Ea a fost intodeauna capabila sa il aleaga pe cel corect, indiferent cat de bine erau amestecate cartoanele. Folosind aceasta tehnica a distingerii, doctorul a intrat in legatura cu eul secund al subiectului si l-a intrebat ce a vazut pe cartonul respectiv. Acesta a indicat un mic punct negru pe carton, folosit ptr al distinge de celelalte. Deci in timp ce personalitatea normala credea ca poate sa aleaga cartonul din cauza portretului desenat pe el, eul secund a dezvaluit metoda reala de selectare."

joi, 16 septembrie 2010

Iisus si eul sau interior...

"Bate in tine insuti ca la o usa, paseste in tine insuti ca pe un drum drept; caci, daca mergi pe acest drum, este cu neputinta sa te ratacesti. Deschide singur usa, ca sa stii ce este".


 Faptul ca Iisus s-a nascut din femeie, ca a trait pe pamant si a murit pe Cruce este esential in crestinism. A accepta ideea ca el era doar in aparenta om inseamna a afirma, de fapt, ca nu a suferit pe Cruce si, mai important, ca n-ar fi putut sa ispaseasca pacatele omenirii. Aceasta opinie a fost numita erezia "docetica", de la grecescul dokein("a parea"). Ea nu poate fi tolerata de dogma oficiala si ea este cea care a facut ca versiunea gnostica a crestinismului sa fie cenzurata si incorporata numai pe ascuns in corpusul de taxe al Bisericii crestine. Religia gnostica il priveau pe Iisus ca pe un eu interior venit din taramul Luminii. El avea un eidolon, adica un opus al binelui, reprezentat de fratele sau geaman, Toma.

In Evanghelia dupa Toma, Iisus(daimonul) il invata pe Toma(eidolonul): "Frate Toma, cat ai timp pe aceasta lume, asculta-ma, si am sa iti dezvalui lucrurile pe care le-ai cautat in mintea ta. Acum, intr-uncat s-a zis ca esti geamanul si tovarasul meu adevarat, cerceteaza-te pe tine insuti si invata cine esti, in ce fel existi si cum vei ajunge sa fii. Fiindca te vei chema fratele meu, nu ti se va cade sa nu te cunosti pe tine insuti. Si stiu ca ai priceput deja, pentru ca ai priceput deja ca eu sunt cunoasterea adevarului. Deci, cat timp ma insotesti pe mine, desi nu le intelegi pe toate, ai ajuns deja sa cunosti, si de aceea vei fi numit "cel cal care se cunoaste pe sine" ".
Conceptul geamanului se intalneste de asemenea si in multe dintre documentele de la Nag Hammadi. Mai curios este faptul ca unele mentioneaza ca Iisus insusi ar fi avut un geaman. In Faptele lui Ioan se gaseste un pasaj deosebit de interesant:
"Cand toti discipolii sai dormeau intr-o casa din Ghenizaret, eu singur, invelit in manta, am privit de sub haina ce facea el; si la inceput l-am auzit spunand: "Ioane, culca-te", si atunci m-am prefacut a adormi; si am vazut pe un altul ca el venind in jos, si l-am auzit spunandu-i Domnului: "Iisuse, cei pe care i-ai ales tot nu cred in tine?" Si domnul meu a zis: "Spui bine, caci ei sunt oameni" ".
De retinut este un lucru foarte interesant- ca Toma, in limba aramaica inseamna geaman. Potentialul joc de cuvinte este dus mai departe in versiuni autorizate ale Bibliei, in speta in relatarea momentului cand Pilat ofera multimii posibilitatea de a alege intre Iisus si Baraba. In general se considera ca "Baraba" inseamna "fiul tatalui" iar in unele Evanghelii dupa Matei, foarte vechi, numele apare ca "Iisus Baraba". Multi specialisti in studii biblice atesta ca asta era numele original al lui cunoscutul Baraba, si anume Iisus Baraba. Daca asa stau lucrurile, multimea a avut de ales intre Iisus fiul Tatalui, si Iisus fiul tatalui. Dar daca aici avem de-a face cu o subtila interpretare gnostica care a scapat cenzorilor, atunci ea este o foarte inteligenta preluare a mitului geamanului: Iisus simbolizeaza daimonul(binele, lumina), iar Baraba- eidolonul.
Gnosticismul oferea o perspectiva asupra lumii bine structurata si atragatoare intelectual, intrucat exista existenta raului si dadea omului speranta ca se poate perfectiona. Dar el continea in sine semintele propriei distrugeri.
Crestinismul romei era insa o cale mult mai usoara spre izbavire. Adeptii lui puteau fi pur si simplu adepti; elita clerului, papa, arhiepiscopii, episcopii si preotii, erau cei care gandeau pentru mase. Mergi la Biserica, primesti Sfintele Taine, traiesti o viata conform regulilor bsericesti si vei ajunge in rai. Pe masura ce Imperiul Roman se dezintegra, oamenii nu aveau timp de preocupatii estetice. Religia trebuia sa fie primita, si cu asta basta. Supravietuirea era cuvantul de ordine.

luni, 13 septembrie 2010

Hipnoza si drogurile halucinogene

              Exista alte 2 stari ale comportamentului nostru care pot parea ciudate si letargice: sub influenta drogurilor si sub influenta celuilalt bine cunoscut manipulator al starilor mentale, hipnoza. Voi incerca sa relatez cateva evenimente care dupa parerea mea sunt de-a dreptul uluitoare. Sunt niste dovezi clare ca subconstientul "ne joaca feste", intr-un mod, poate inconstient, sau poate intr-un mod neexplorat de noi insine.
Unul dintre cele mai ametitoare exemple este a unui student care s-a oferit voluntar pentru un experiment de hipnoza temporara de fix 2 ore, in care el incearca sa controleze modul de a gandi. Acest experiment este mult mai mult decat un caz de dilatere a timpului. Este vorba de un tanar care a existat concomitent in 2 versiuni ale sinelui sau, dar mai bine sa va povestesc...


             Asezat pe un fotoliu in laboratorul de psihologie, tanarul sub influenta hipnozei avuse sansa sa intre intr-o realitate in care ne priveste pe toti. Pe masura ce intra in transa, tanarul vedea cum se topeste laboratorul in care se afla, si este inlocuit de un cer albastru cu nori albi. Simtea ca statea pe spate privind in sus. Simtea mirosurile verii in jur, briza incarcata de polen si iarba verde. Senzatia de realitate era coplesitoare. De indata studentul a decis sa se ridice in capul oaselor si in stanga lui zareste de-o data o miscare. Era un baietel mic care statea cu spatele. Apoi copilul se intoarce. Spre surprinderea studentului, copilul era chiar el, doar ca acum 20 de ani. Se pare insa ca micutul nu il vedea pe el. Dar nu invizibilitatea lui ii dadea un motiv de spaima, ci senzatia de foame pe care el o simtea ca o simte copilul. Nu numai atat, simtea cum copilul are pofta de negresa. Mintea i-a fost coplesita de amintiri. Era un eveniment real petrecut acum 20 de ani. A asteptat sa se intample ceva, o schimbare a decorului, dar nu s-a intamplat nimic. Incet, incet si-a dat seama ca traia, sau mai bine zis, observa pe aceeasi scara temporala cu a copilului. Fiecare minut era egal pentru amandoi. Timpul trecea. Baiatul a crescut, iar in tot acest timp eul sau il insotea involuntar pretutindeni. La terminarea liceului acesta nu se putea hotara daca sa intre la facultate sau nu. Eul stia ca daca nu va face aceeasi pasi(daca nu va intra la facultate), el nu se va mai putea trezi in laboratorul de psihologie si deci viitorul s-ar fi putut schimba. Dintr-un motiv anume, acesta se hotaraste sa se inscrie la universitate. Studentul se trezeste din hipnoza dupa 2 ore si observa revenirea la "normal".
Exista numeroase exemple de modificare a perceptiei fluxului temporal datorita drogurilo. Intr-un caz foarte cunoscut al unei compozitoare aflata intr-o transa indusa de droguri, s-a trezit mergand pe o strada intr-un oras mare. A observat un cabaret si s-a hotarat sa intre pentru a asista la spectacol. S-a asezat la masa si si-a comandat o bautura si un sendvis. Pe scena a iesit un cantaret care a cantat 3 melodii. Compozitoarea le-a apreciat ca ar fi niste cantece foarte reusite. Cand s-a trezit ea a descoperit ca trecuse numai 2 minute pe ceas. Deosebit de interesant este faptul ca femeia isi aminteste in intregime cele 3 cantece pe care insa-si creierul sau le inventase(cantecele erau complexe) in cele 2 minute si le putea canta perfect cu versuri cu tot. Putem sa tragem concluzia, fara ezitari, ca, pentru asi aminti cantecele asa de bine, compozitoarea trebuie sa le fi auzit in tempo normal in propria "capsula temporala". Cat de mult se poate dilata timpul in stari de vis, induse de droguri sau generate prin alte mijloace, este o chestiune foarte interesanta. Este oare posibil ca zilele, sau poate chiar ani intregi sa fie traiti in mod subiectiv in cateva secunde pe ceas? Sunt cercetatori care cred ca asa ceva se poate. In 1968, psihiatrul J.R. Smythies a observat ca, sub influenta drogurilor halucinogene, in particular a mesalinei, timpul se extinde pana cand o secunda poate ajunge sa para o suta de ani. De fapt, cine ar putea in mintea sa, sa traiasca o viata intreaga in decursul a numai o secunda? Fiecare dintre cei doi, observatorul si subiectul, exista poate in universuri paralele(universuri Everett) total divergente.
        Hilgrad a scris foarte mult despre starile de transa si este convins ca observatorul ascuns al acestor stari exista cu adevarat ca un aspect al personalitatii. El descrie un test din care ne putem da seama ca aceasta ascunsa persoana din noi, exista cu adevarat.  Este vorba despre un student orb care a fost hipnotizat. Acestuia i s-a spus ca este surd si deci nu mai raspundea nici unui semnal sau intrebari. Hipnotizatorul s-a aplecat la urechea lui, soptindu-i: "poate ca exista o parte din tine care aude vocea mea. Daca exista, as vrea sa ridici degetul aratator in semn de confirmare". Degetul s-a ridicat. In acest moment studentul a cerut sa fie scos din surzenie. Iesit din hipnoza, studentul a povestit ce a simtit, cum degetul s-a ridicat treptat insa nu stie din ce motiv. Hipnotizatorul l-a rugat sa isi reaminteasca ce a simtit. Studentul sustine ca plictisinduse foarte tare, pentru ca nici nu vedea, nici nu auzea, acesta a incercat in gand sa rezolve niste probleme de statistica.
 Concluzionand, cineva in capul sau raspunsese unei cerinte externe pe care nu o auzise. Hilgrad l-a hipnotizat din nou pe student si i-a vorbit direct observatorului ascuns, acesta raspunzandu-i: "dupa ce ati crezut ca am surzit, ati facut zgomot cu niste bucati de lemn in spatele meu. Persoane din clasa mi-au pus intrebari. Apoi unul dintre ei s-a intrebat daca e posibil cu adevarat ca eu sa nu aud nimic, si mi-a cerut sa ridic un deget, pentru ca totul sa fie clar ".
Acestea sunt dovezi clare ca observatorul ascuns pare sa fie o fiinta care stie exact ce se intampla si care observa totul dintr-o pozitie de superioritate. Acest lucru este dovedit printr-un ultim experiment in care persoana hipnotizata parcurge intervale mai profunde sau mai putin profunde in starea hipnotica. Pus sa descrie ceea ce simte, pe o scara din 10 in 10 trepte, pacientul sustine ca la 50 el a inceput sa aiba distorsiuni ale constiintei similare cu cele mistice. Dupa 50 a descris ca simte prezenta lui insusi dar totusi nu este el. La alt nivel descrie ca trecerea timpului devine lipsita de sens si aproape un sentiment de potentialitate infinita. La nivelul 90 acesta a disparut cu totul, iar pe la nivelul 70 acesta este foarte amuzat de psihologii din camera respectiva, afirmand ca experimentul lor este lipsit de sens. Asadar, dupa parerea mea, mintea este legata de suflet intr-un mod necunoscut inca, iar trairile mistice pe care le-a simtit voluntarul, le poate simti fiecare dintre noi la incetarea vietii terestre.


                             

duminică, 12 septembrie 2010

A fi sau a nu fi? Intre teorie si cunoastere exacta...

Scurt si pe intelesul tuturor, teoria Copenhaga este teoria care sustine ca totul este o iluzie si ca fiecare se invarte in jurul propriului univers. Este un fel de Matrix, in care Neo (eroul principal) alege calea adevarului. Noi insa alegem pastila pe care el o refuza (cea rosie). Aceasta capsula este de fapt iluzionismul, fantasticul si irealul dinconjurul nostru. Oare sa fie adevarata aceasta nebuna teorie a unor tineri iesiti de pe bancile facultati, dornici de remarcare?


Controverse asupra acestui concept au fost aduse inca de atunci. Oamenii de stiinta nici acum nu acepta ideea ca nimic nu e solid, ci este produsul propriei imaginatii. Cativa alti oameni de stiinta vin cu teorii si mai tulburatoare. Ideea ca de fapt nu este valabila teoria Copenhaga si ca de fapt fiecare dintre noi traim in 2 lumi paralele. Iar cele 2 lumi paralele se impart fiecare iar in 2 si tot asa pana se ajunge la o infinitate de lumi paralele in care persoana in cauza isi i-a o decizie total opusa persoanei care i-a cealalta decizie in cealalta lume paralela. Spre exemplu Vlad este in fata unei treceri de pietoni. El sta si alege intr-o miliardime de secunda daca trebuie sa traverseze sau sa stea pe loc. El prefera sa stea pe loc. Apoi intervine noua teorie si spune ca constiinta celuilalt Vlad i-a spus sa traverseze si deci acesta este calcat de masina.Si de aici divizandu-se la nesfarsit mai pot inventa inca un miliard de posibilitati pe care Vlad, personajul din exemplu, ar fi putut sa le ia.

Asadar dumneavoastra ati facut alegerea de a citi acest blog, insa eul dumneavoastra dintr-o alta lume paralela poate s-a plictisit de la prima propzitie si a renuntat sa mai citeasca.


Visele noastre, realitatea dintr-o alta lume paralelea?


Frederick Myers a fost unul dintre membri fondatori ai Societatii de Cercetare a Fenomenelor Parapsihologice.Cerctarile se refereau in principiu la incercarea continua de a explica stiintific ce sunt de fapt fantomele, previziunile, abilitatile de medium. Myers discuta in unul dintre ziarele locale despre vise si de ce visam?! El a ajuns la concluzia ca visele pot pune uneori in lumina evenimentele ce vor urma. in ziar acesta povestea despre visul unei femei care a fost deosebit de viu. In vis femeia mergea la londra cu o trasura. Trasura mergea pe o anumita strada iar vizitiul a vrut sa se dea jos, impiedicandu-se si lovindu-se la cap, provocandu-i o moarte instantanee. Femeia nu a bagat de seama visul si a plecat in Londra asa cum trebuia de altfel sa faca. La un moment dat, femeia observa ca trasura se opreste pe o anumita strada. Era chiar strada din visul sau. intamplator Pe acolo trecea un politist. Femeia a tipat catre politist spunandu-i sa fie atent la vizitiu pentru ca se va impiedica. Politistul a fost pe faza si l-a prins. Vizitiul nu s-a mai lovit la cap, iar apoi sa dovedit ca acesta nu se impiedicase, ci isi pierduse cunostinta. Daca politistul nu trecea pe acolo, vizitiul ar fi fost mort iar femeia nu ar mai fi ajuns la Londra. Dupa ce lucrurile s-au calmat, eroul politist a intrebat-o pe femeie de unde a stiut cand sa il prinda. Femeia i-a raspus razand. "-Am visat."

Acum am putea sa tragem concluzia ca probabil femeia nu a visat, ci s-a dus intr-o alta lume paralela unde a vazut varianta vietii sosiei ei. Ea a facut la fel ca si Vlad: pentru o miliardime de secunda s-a gandit sa faca alegerea intre a tipa la politist sau doar a privi nepasatoare ce se intampla. Ea a decis ca viitorul din lumea ei poate fi schimbat doar de ea si de reactiile constiintei logice,a trairilor si sentimentelor ei.

Maya: lumea este iluzie

Conceptul maya poate fi cel mai bine explicat printr-un mit indian al lui Visnu si Narada.
Narada (vezi foto)era un sfant indian care isi dedicase viata cunoasterii. Intr-o zi acesta il intalneste pe Visnu(zeitate hindusa-vezi foto) si ii cere sa ii arate puterile magice ale Mayei. Visnu accepta si ii cere lui Narada sa plece cu el intr-o calatorie in desert. Mergand prin desert, Visnu doreste sa poposeasca pentru o clipa deoarece caldura torida ii obosisera. Visnu il mai roada pe camaradul sau de drum sa se duca intr-un sat din apropiere pentru a se aproviziona cu apa. Narada accepta. Ajuns in sat, acesta bate la usa unei case si ii deschide o tanara foarte frumoasa. Cei doi se indragostesc unul de celalalt la prima vedere si decid sa faca nunta. Parintii fetei reactioneaza bucurosi la vestea ca Narada hotaraste sa isi lase in urma intreaga lui viata dedicata cunoasterii pentru a se casatori cu fica lor. La un interval de timp dupa nunta cei 2 fac o fetita, dupa aceea un  baiat si iar o fetita. Dupa o perioada o furtuna uriasa urmata de inundatii se napusteste peste intregul sat. Copii si sotia sunt luati de curentii foarte puternici ai apei chiar sub ochii tanarului Narada. Neputincios acesta se zbate sa inoate printre torenti refugiindu-se pe o stanca din apropiere. In acest timp aude o voce care il intreaba:
"-Unde e apa care trebuia sa mi-o aduci ? Te astept de mai bine de jumatate de ora."
Vocea este a lui Visnu. Narada deschide ochii si priveste in jur. Inundatia a disparut. El se uita surprins. Zeul zambeste, apleaca din cap si spune:"Acum intelegi secretul mayei? "

Acest mit evidentiaza conceptul de timp, asa cum este el inteles de multe popoare orientale.

Dilatarea timpului

Ce inseamna defapt timpul pentru noi? Timpul este diferit pentru fiecare.Timpul exista pentru ca avem constiinta. Pentru ca ne miscam si pentru ca avem diferite activitati, observam fiecare dintre noi o dimensiune existentiala, si anume timpul. De fapt noi intelegem timpul ca pe un spatiu.
Spre exemplu sa ne punem urmatoarea intrebare: in ochii mintii noastre, unde se afla trecutul- la dreapta sau la stanga? Marea majoritate a oamenilor vor raspunde, fara ezitare, ca trecutul se afla la stanga si viitorul la dreapta.Motivul este cat se poate de simplu. Noi scriem si citim de la stanga la dreapta. Ceea ce vedem la stanga unei propozitii a fost deja scris, si este perceput ca trecut, iar ceea ce scrie la dreapta propozitiei este viitorul care urmeaza sa fie citit.
Dar despre prezent ce stim noi defapt? Cand pronuntam cuvantul "acum" unde il putem situa? In prezent sau in trecut?
 Multi oameni de stiinta refuza ideea de prezent. Ei sustin ca nici trecutul si nici viitorul nu exista cu adevarat.
Fizicianul John Wheeler a propus o unitate de masura pe care a numit-o simplu : "clipa" . Acesta este intervalul de timpcare are nevoie lumina pentru a parcurge a milioana, miliarda, miliarda parte dintr-o secunda( adica 1+43 de zerouri ).
Fizicianul si profesorul lui Alber Einstein, Herman Minkawski, a adoptat o teorie care a revolutionat stiinta pana in prezent. Acesta spune ca timpul si spatiul nu pot exista independente, astfel inventand termenul de "spatiu-timp".

Deci acceptam ca timpul psihologic este un concept personal, insa cum ramane cu timpul obiectiv? La Observatorul Martin din Washington DC se masoara timpul cu o cantitate infima de cesiu. In aceasta cladire se afla 50 de ceasuri atomice (vezi imaginea alaturata ),care masoara cu o precizie incredibil de mare timpul. In 1971 s-a facut un experiment inedit cu 2 dintre  ceasurile atomice. Un grup de exploratori au urcat la 9000 de metri deasupra golfului Chesapeake,intr-un balon, ceasul atomic. Un alt ceas de acelasi fel a ramas la sol. Ceasul din aer a ramas in urma la fiecare ora cu cateva miliardimi de secunda fata de cel de la sol. Astfel au descoperit ca timpul se misca mai repede pe Terra, si daca putem calcula timpul la intervale incredibil de mici, atunci nu este ridicol sa spunem ca timpul trece mai repede pentru oamenii scunzi.
 Atractia gravitationala pentru un camp masiv precum soarele face sa reflectam urmatoarea ipoteza: timpul trece mai greu pe soare decat pe Terra. S-a dovedit ca soarele ramane in urma cu o secunda la 6 zile fata de suprafata Pamantului. Asadar Soarele a ramas in urma cu 9000 de ani. De aici putem trage o concluzie uluitoare: timpul se dilata.

Cygnus X-3 (vezi imaginea) este o stea in implozie si se afla cam la 35 000 de ani-lumina. S-a observat ca particulele din radiatia cosmica se misca in linie dreapta, aceasta insemnand ca detine particule care nu sunt purtatoare de energie. O posibila solutie ar fi ca aceste particule fara strop de energie asa numitele neutrino, intrucat acesta nu poarta sarcina electrica, dar perioada de injumatatire a unui neutrio este de 15 minute, deci in acest interval ele nu ar putea calatori prea departe. Si totusi se poate, daca intra in actiune conceptul de deformare a timpului. Asadar, intrand in niste cifre, un milion de trilioane de electronvolti si un factor de dilatare a timpului de un miliard, 15 minute ar insemna 30 000 de ani in spatiu, inainte ca particulele sa se dezintegreze. Deci daca am putea calatori cu unul din acesti neutrio, ne-ar lua 15 minute sa traversam 30 000 de ani-lumina.
Aceasta intareste suspiciunea ca timpul este aiurea . Daca timpul se poate dilata in cazurile precizate mai sus si daca universul are o varsta de 15 milioane de ani, despre ale cui 15 milioane este vorba? Pun aceasta intrebare pentru ca pentru o particula cu o uriasa incarcatura energetica, Universul are o varsta de numai un an.

Creierul nostru,computerul Universului.

"Poate ca realitatea este nu ceea ce vedem cu ochii. Daca nu am avea aceste lentile-matematica utilizata de creierul nostru-poate am cunoaste o lume organizata despre criteriul frecventelor. Fara spatiu, fara timp, doar evenimente. Poate oare realitatea sa fie inteleasa astfel?"      Pribram.



Pribram si-a inceput cariera in 1966 intrand in atentia stiintifica prin faptul ca sustinea ca creerul uman s-ar putea sa interpreteze informatiile precum imaginile unei holograme. Faptul ca creierul are capacitatea de a pastra toate datele de care are nevoie  este o presupunere veche, iar astazi, datorita intelegerii tehnologiilor digitale, a devenit un fapt concret. Toata informatia este stocata si reamintita atunci cand este nevoie, sustin oamenii de stiinta. Dar de ce?
Pana in prezent nu se stie precis de ce acest burete de neuroni, absoarbe si absoarbe informatii la nesfarsit. Penfield este inventatorul unor dispozitive cu electrozi (in forma unui creion) care stimuleaza creerul in timpul operatiilor.
Dar sa va povestesc de la inceputul inceputului pentru a intelege.
Poate ca va surprinde sa aflati insa creierul nu simte durerea. Este nevoie doar de un anestezic local pentru a amorti craniul. In timpul operatiilor este esential ca pacientii sa descrie ceea ce simt. Asadar acest "creion cu elecrozi" este folosit pentru a stimula cortexul.
Intr-un din operatii o pacienta a pretins ca a avut un episod foarte intens de rememorare insa Penfield a considerat ca aceasta visa si a ramas la parerea sa cand acelasi lucru s-a intamplat cu un alt pacient, ulterior.
Dar o operatie realizata de el ceva mai tarziu l-a facut sa isi schimbe pentru todeauna ideile despre constiinta umana.Inainte de a scoate o particica din creierul femei de pe masa de operatie, Penfield folosea creionul pentru identifica cu grija regiunile care nu trebuiau inlaturate. Aplicand o tensiune de 2 volti, doctorul o intreba pe pacienta ce simtea. Ea a descris o intepatura in degetul mare de la picior. Cand ea si-a pierdut capacitatea de a vorbi, doctorul si-a dat seama ca a stimulat responsabila de controlul vorbirii. A mutat apoi electronul in alta parte, iar la intrebarea a ceea ce simte, Penfield a primit un raspuns total neasteptat.
"-Aud ceva doctore, a spus femeia. (Penfield a puns din nou creionul in acelasi loc)
 -Da domnule, o aud pe mama mea care isi striga baietelul."
Parea sa fie ceva ce s-a petrecut cu multi ani in urma.
Era mai mult decat o amintire. Femeia a insista ca retraise de fapt un moment din trecut, de mult uitat.
Entuziasmul lui Penfield nu a avut limite. Operatia a avut din nou loc. De aceasta data femeia a trait atat vizual cat si auditiv amintirea. In momentul stimularii cerebrale, femeia a fost purtata inapoi catre o clipa din trecut. Acesta se numeste flashback.
Revenind la discutia anterioara am ajuns la o concluzie foarte evidenta. Creierul retine tot ce vede, aude si simte in jurul lui, fara a uita nici o clipa nici cel mai mic detaliu.
Un exemplu si mai evident este experimentul hipnotizarii persoanelor.
Cu cativa ani in urma, mai multi soldati au fost pusi sa citeasca o pagina dintr-o carte, Dupa care au fost hipnotizati. In timpul hipnozei toti cei 5 soldati si-au amintit cu exactitate toate propozitiile in ordinea citita. Trezindu-se din hipnoza, acestia nu isi mai aminteau decat foarte vag despre ce era vorba in carte. Dupa un interval scurt de timp, acestia au fost pusi sa citeasca aproximativ 50 de cuvinte care nu aveau nici o legatura una cu alta. Hipnotizati acestia au spus in ordinea in care le-au citit, toate cele 50 de cuvinte. Dupa iesirea din hipnoza ei nu isi mai aminteau decat cel mult 5 cuvinte din totalul de 50. Surprinzator nu?
Si ca sa tinem curs exemplelor, un alt caz pe care pe mine m-a fascinat intr-u totul este povestea unei doamne care vedea o succesiune de instantanee statice, ca niste strafulgerari. Un filozof din acea vreme ii descrie perceptiile: "Spunea ca a vorbi cu cineva fata in fata e ca si cum ar vorbi la telefon pentru ca nu putea vedea expresiile faciale mobile asociate unei conversatii.Pana si turnatul unei cesti de cafea era un chin, pentru ca inevitabil lichidul dadea pe afara si curgea pe jos. Nu stia niciodata cand sa incetineasca, inaltand vasul cu cafea, pentru pentru ca nu putea sa isi dea seama cat de repede crestea lichidul in ceasca." aceasta nefericita femeie percepea realitatea in bucati si nu in flux, asa cum o facem noi.
Ultimul exemplu dar si cel mai cutremurator este al nefericitului Solomon Seresevski, care a fost studiat  o perioada de peste 30 de ani. El este exemplul de amintire totala. Lucra la teatru insa a renuntat din pricina ca inevitabil memora pana si listele cu numele invitatilor care veneau in fiecare zi. Mai moder am putea spune ca mintea lui era un mare bum. Un Big Bang al neuronilor. El isi amintea inevitabil orice amanunt inca de la varsta de cateva luni, pana in prezent. Acesta descrie ca retine orice miros, nume sau cifra cu ajutorul imaginii vizuale. Asadar mirosul dulce ar fi putut sa si-l imagineze precum un oval albastru. Iar o nota muzicala precum un patrat transparent(sunt doar exemple).
Numarul de cifre pe care si le putea aminti era nelimitat. Multi ani mai tarziu Seresevski isi amintea de o lista pe care o avuse de memorat si o recita fara greseala. Intr-un caz, dupa ce primise o lista, Seresevski a spus, cu ochii inchisi:"Da, da...Era o lista cu numere pe care mi-ati dat-o in apartamentul dumneavostra. Sedeati la masa, iar eu eram in balansoar....dumneavoastra purtati un costum gri si va uitati la mine asa...acum va vad parca spunand..."Si apoi a redat seria de numere fara greseli.Altadata spunea: "Cand aveam doi ani sau trei ani, am invatat o rugaciune evreiasca.Nu ii intelegeam sensul, si cuvintele mi s-au intiparit in minte ca niste norisori de fum sau ca niste pete de apa improscata...chiar si acum vad acesti norisori si pete atunci cand vad anumite sunete."
Amintirile lui din copilarie erau foarte detaliate si mergeau inapoi pana la varsta de un an. Iata una dintre ele: "Eram foarte mic pe atunci, poate nu aveam inca un an. Ce imi vine cel mai clar in minte este mobila din camera, nu toata, nu-mi pot aminti de asta,dar coltul camerei unde se aflau patul mamei si patutul meu. Patutul avea 2 bare pe ambele laturi, era curbat dedesupt, impletit si se legana. Imi amintesc ca tapetul din camera era cafeniu, iar patul- alb. O vad pe mama luandu-ma in brate, apoi punandu-ma inapoi inpat. Percep miscare, apoi un sentiment de caldura, apoi o senzatie neplacuta de frig."

Toate aceste cazuri ne dezvaluie un fenomen complex si cat se poate de adevarat. Faptul ca la nivelul creierului se produc lucruri inexplicabile, ne poate duce iar cu gandul ca ne invartim in jurul acestui "con" existential, inca nedescoperit de fiinta umana. Si in cazul epilepticilor, sau a persoanelor cu tulburari psihice grave regasim o parte care nu o intelegm asa cum nu ii putem intelege nici pe oamenii care au fost dati in exemple. Sa nu confundam insa, faptul ca daca nu ii putem intelege, nu iseamna ca nu poate exista ceea ce simt ei in adancul constiintei. Sa nu uitam ca fiecare dintre noi avem propriul univers(asa cum spune si teoria Copenhaga, despre care vom discuta ulterior) si ca timpul este relativ pentru fiecare.