"Toate necazurile oamenilor vin din incapacitatea lor de a sta singuri si tacuti intr-o camera goala"
Blaise Pascal (1660)

marți, 21 decembrie 2010

Conventiile samanice si crestine

Daca tu iti poti imagina orice, inseamna ca acel orice este posibil din moment ce tu, ca om, ai putut sa ti-l imaginezi si daca omul, sau mintea umana, care este o minte limitata isi poate imagina imposibilul, inseamna ca imposibilul a fost gandit ca posibil de o minte mai mare.

Samanismul este cea mai veche spiritulitate a acestei planete. Este o cunoastere care supravietuieste de cand exista umanitatea. Samanismul vede fiinta omeneasca, dar si exteriorul intr-o perspectiva spirituala, energetica. Pornind de la aceasta esenta, samanii intervin in realitatea imediata in moduri pe care un eurpean le interpreteaza a fi neobisnuite. Insa toate religiile lumii au pornit de la samanism intr-o forma sau alta, pentru ca samanism inseamna experienta si este inaintea oricarei doctrine. Inclusiv crestinismul, a fost initial, samanic.
iar intervenitiile "sectelor crestine" erau de tip samanic.
Noi inca nu am inteles foarte bine cum poate cineva sa calatoreasca intre dimensiuni, cum poate cineva sa ajunga in regatul mortilor viu fiind si sa se intoarca de acolo cu o informatie(moartea clinica), cum poate cineva care nu a citit in viata lui un rand, sa-ti vorbeasca 4 ore despre virtutele si calitatile unei plante, cum nici un laborator ultra performant cu tehnica ultra moderna nu reuseste. Si ma refer aici la europeni,in special, care si-au pierdut aceste valori o data cu trecerea timpului.

In vreme ce in Europa spiritualitatea a luat o cale dogmatica si intzepenita, si l-au pus pe Dumnezeu pe un piedestal (adica functiile de la Papa in jos), samanismul are o spiritualitate extraordinar de practica. Spre exemplu boala fizica o trateaza energetic, ca si o extractie de "umbra".
Noi ne confruntam totodata si cu lipsa de har, cu lipsa de cunoastere adevarata. La noi preotii dau examene scrise pentru "castigarea" harlui divin, pe cand, ca sa ajungi saman nu trebuie sa dai examen la o facultate, nu trebuie sa sustii o teza din punct de vedere intelectual.
Asadar, trebuie sa experimentezi ceea ce spui, sa faci ceea ce spui, sa fii ceea ce spui, nu doar sa afirmi ca esti.
Exista si plantele sacre precu ayahuasca care reprezinta un fel de oglinda care te obliga intr-o calatorie interioara si te ajuta sa te privesti pe tine insuti, sa vez cine esti cu adevarat, sa vezi partile tale intunecate, ascunse de care uneori nici nu suntem constienti ca le avem pentru ca nu sunt ale noastre. Sunt provenite dintr-un lant karmic, sau energetic, sau de alte tipuri si le purtam cu noi fara sa stim. Samanii intra cu ajutorul plantelor sacre in detaliul spiritual. Exiata oameni care s-au ratacit in labirinturi mentale foarte periculoase, crezand ca plantele sacre sunt o cale spiritula si au mers mai departe fara nici un reper. Reperul interior este axa spirituala a fiintei, iar daca nu esti perfect echilibrat in acest ax sau daca nu esti perfect constient de ceea ce esti cu adevarat, atunci pericolul de a te pierde in aceste labirinturi mentale este enorm.
Cea mai frumoasa parte a acestui inceput de secol este ca a inceput, oarecum, sa exite acea egalizare, un fel de mix care nu este doar cultural, este energetic, un schimb de constiinta si un schimb de inima totodata. Este extraordinar sa vezi dincolo de barierele limbii si ale ideologiilor, de ale doctrinelor faptul ca avem o realiate comuna, care nu este neaparat vizibila. Si este superb!
Samanii ne invata sa avem o apropiere directa cu semenii nostrii, pentru ca a trai durerea cuiva in mod direct este o experienta absolut cutremuratoare. Abea atunci poti vorbi despre compasiune. Aceasta este o experienta si nu o traire.
Asta inseamna sa auzi cu inima si nu cu urechile.

sâmbătă, 11 decembrie 2010

Sensul vietii



Problema sensului vieţii are valoare şi semnificaţie numai dacă o privim in cadrul sistemului relaţional Om-Cosmos. Este in acest caz lesne de văzut că, in această relaţie, Cosmosul posedă o putere modelatoare.Cosmosul este, ca să spunem aşa, tatăl tuturor vieţuitoarelor. Iar intreaga viaţă este de conceput ca o luptă perpetuă de satisfacere a cerinţelor Cosmosului. Nu ca şi cum ar exista o impulsie intr-o formă toate cele ce curg, să ia in considerare nu mişcarea, ci mişcarea incremenită, mişcarea care a devenit formă. care mai tarziu in viaţă ar fi in stare să ducă totul la final şi care nu trebuie decat să se desfăşoare, ci ceva innăscut ce aparţine vieţii, o năzuinţă, un imbold, o dezvoltare de la sine, un Ceva  fără de care viaţa nu poate fi nicidecum reprezentată. Viaţa inseamnă a se dezvolta de la sine. Spiritul uman este din cale afară de obişnuit 
să inchidă intr-o formă toate cele ce curg, să ia in considerare nu mişcarea,

ci mişcarea incremenită, mişcarea care a devenit formă.
Modul in care a apărut viaţa pe pămant este o chestiune problematică, a cărei rezolvare definitivă poate că nu o vom găsi niciodată. Dezvoltarea fiinţei vii dintr-o infimă unitate vie nu poate avea loc decat prin consimţămantul influenţelor cosmice. Aşa cum a făcut-o Smuts, in genialul său eseu.
Nu ştiu dacă această concepţie se va menţine in viitor; cert este că noţiunea noastră privind viaţa nu mai poate fi pusă la indoială, anume că ea este simultan mişcare, mişcare care urmăreşte autoconservarea, inmulţirea, contactul cu lumea exterioară, un contact victorios, pentru ca viaţa să nu se stingă.


Concepţia lui Lamarck, care este incă şi mai apropiată de a noastră, ne face să inţelegem puterea creatoare ancorată in orice fiinţă vie. Faptul universal al evoluţiei creatoare a tuturor vieţuitoarelor ne poate lămuri că direcţia dezvoltării la fiecare specie are un ţel, ţelul perfecţiunii, al adaptării active la cerinţele cosmice.
Ne găsim in mijlocul torentului evoluţiei, dar il observăm tot atat de puţin ca şi rotaţia pămantului. in această conexiune cosmică, unde viaţa individului este parte, tendinţa de asimilare victorioasă la lumea exterioară este o condiţie. Chiar dacă cineva ar vrea să pună la indoială faptul că incă de la inceputul vieţii a existat aspiraţia către perfecţiune, parcursul miliardelor de ani ne arată clar că azi aspiraţia către perfecţiune este o realitate ereditară, care există in orice om. Această consideraţie ne poate arăta şi altceva. Nimeni dintre noi nu ştie cu adevărat care este singura cale justă de urmat. Umanitatea a făcut repetate incercări de a-şireprezenta acest ţel final al dezvoltării umane. Că infinitul Cosmos ar trebui să aibă un interes in menţinerea vieţii abia dacă este mai mult decat o dorinţă deşartă, dar care işi poate găsi (şi şi-a şi găsit) utilizarea ca atare in religie, in morală şi etică, in calitate de forţă a promovării binelui umanităţii.
Suprema reprezentare dobandită pană azi din această inălţare ideală a umanităţii este noţiunea de Dumnezeu
. Este in afară de orice indoială faptul că noţiunea de Dumnezeu include in sine, realmente ca pe un ţel, acea mişcare către perfecţiune şi că nostalgiei obscure a omului de atinge perfecţiunea ii corespunde cel mai bine, drept ţel concret al
perfecţiunii. Ce-i drept, mi se pare că fiecare om şi-l reprezintă altfel pe Dumnezeu.
O mai atentă studiere a vieţii personale şi a vieţii maselor, a trecutului cat şi a prezentului ne relevă lupta umanităţii pentru un sentiment de comuniune socială mai puternic. Este greu de trecut cu vederea peste faptul că umanitatea este conştientă de lucrul acesta şi
pătrunsă de importanţa lui. Necazurile din prezent işi au originea in deficienţele educaţiei sociale
indeajuns de puternic spre a se afirma.9. Ceea ce ne impulsionează să ajungem pe o treaptă mai inaltă, să ne eliberăm de eşecurile vieţii noastre publice şi ale propriei noastre personalităţi este sentimentul de comuniune socială sugrumat. El trăieşte in noi şi caută să răzbată la lumină, părand a nu fi.

vineri, 10 decembrie 2010

Figurile religioase - simboluri ale sinelui


In acelasi proces de individuatie al confruntarii cu continuturile (imagini, viziuni, fantasme, reprezentari intuitive) ale inconstientului se inscrie relatia noastra cu figurile sacre ale religilor de pretutindeni: Christos, Budda, Mohamed, etc. Ele nu sunt altceva decat simboluri ale Sinelui pentru cetateanul de rand, pentru batranica care merge duminica de duminica la biserica, insa ascunse in profunzimea maretului inconstient al psihicului. Sunt expresii dogmatice ale proceselor spirituale cu totul identice cu cel descris de Jung. El o spune explicit: "Simbolul <Christos>este, in calitate de <Fiu al omului>, o experienta psihica a unei fiinte spirituale superioare cu forma umana, nascandu-se invizibil intr-un individ, un corp destinat sa devina locuinta noastra viitoare, un corp pe care il imbracam ca pe o haina. In aceasta viziune interpretativa neobisnuita din perspectiva psihologiei abisale a simbolului lui Christos, "imitarea lui Christos", cautarea prefectiunii divine capata un alt sens: ea ar trebui sa urmareasca dezvoltarea si inaltarea propriei fiinte interioar, dar datorita credinciosului superficial, inclinat spre un formatism mecanic, devine un obiect ce cult exterior care tocmai datorita veneratiei este impiedicat sa patrunda in adancurile sufletului si sa-l transforme in totalitatea coresunzatoare modelului."
Astfel se faceca mijlocul divin se afla in exterior, in afara, ca o imagine; omul insa ramane un fragment si e neatins in adancurile sale. Pentru ca Christos poate fi imitat pana la stigmatizare, fara ca cel care imita sa atinga, chiar si prin aproximare, modelul si, mai ales, sensul sau.
Imitarea, in acest sens, este totusi "o participare mistica (mai mult sau mai putin), o maniera de a-ti insusi virtutile spirituale ale unei entitati superioare prin copierea rituala a gesturilor ei, sau prin intrarea in contact, ca si in magia contagioasa, cu entitatea propiu-zisa sau cu simboluri ale ei, precum cruci, mancare etc.
In fond, taina euharistiei in crestinism evoca un fenmen de acest gen: credinciosul(adeptul) intra in posesia virtutilor superioare ale Domnului, consumand trupul si sangele acestuia, la o maniera ritual- spirituala. El devine astfel perfect (asta daca pot folosi acest cuvant pentru omul trupesc), tinzand spre modelul lui divin, si capata viata vesnica sau, dupa caz, "mostenirea lumii". Acest aspect tine de o mentalitate primitiva dupa parerea lui Jung, dar poate dovedi la o analiza mai atenta elemente de adevar surprinzatoare.
Religiile erau enormul efort pe care il faceau, fara sa o stie, umanitatea, concomtent pentru a mentine deschisa calea organizatiilor, inconstienti si pentru a-i obliga sa imbrace o forma. Ele erau mediatori energetici si informationali asumand astfel functii psiho- sociale extrem de importnte daca avem in vedere calamitatile care iau nastere atunci cand arhetipurile exercita o fascinatie fara limita.
Biserica a oferit o posibilitate reala celui care cauta sa-si procure o forma pentru haosul inconstient, daca nu am sti ca orice lucrare umana, chiar si cea mai perfecta, ramane inconstienta.
Este un fapt acela ca intorcearea la Biserica, nu este obligatorie. Exista mult mai multe cazuri de intelegere mai aprofundata a religiei in general si de relatia mai interiorizata cu ea, care nu trebuie confundate cu adeziunea la o confesiune. Si acestea pentru ca atunci cand cineva a inteles legitimitatea celor doua puncte de vedere care sunt cele ale celor doua ramuri separate ale crestinitatii, ii este imposibil sa declare exclusiv valabila una sau alta; pentru a o face ar trebui sa se minta pe sine. Ca crestin, trebuie sa recunoasca ca apartine unei crestinitati divizate de patru sute de ani, si ca credinta sa crestina este departe de a-i aduce eliberarea. Acestea sunt faptele pe care nu le poate schimba Biserica atunci cand il emplu, care vad clar preseaza pe crestin sa aleaga, ca si cum ar fi ferm stabilit ca detin adevarul absolut toate cele 4 ramuri. 
Cei care sunt interesti de acest gen de probleme sunt, prin urmare, mai mult sau mai putin constient, catolici, ortodocsi sau protestanti, dar nu sunt astfel mai putin crestini!

                 Eu vad o lume mult mai buna fara religii impuse oamenilor. De ce sa nu credem cu totii in Iisus, in Budda si in Mohamed. Eminamente ca acesti oameni au existat si au avut un dar divin primit de la Tatal ceresc.

luni, 29 noiembrie 2010

Terapia prin ras

Anul trecut, prin luna aprilie, doi cercetatori americani au prezentat rezultatele unui studiu, care a demonstrat in mod riguros ca rasul vesel, din toata inima, este o terapie adjuvanta excelenta in tratarea diabetului si a posibilelor lui complicatii(atac de cord, orbire, tulburari neurologice, cardiovasculare, reactii autoimune).
        Una dintre fiintele iluminate cele mai respectate si iubite in Japonia si China, asociata deopotriva cu intelepciunea deplina si rasul, este Hotei, un calugar Zen(Chan), care a trait in sec al IX- lea in timpul dinastiei Liang tarzii. Insa el nu se considera pe sine un maestru si nici nu cauta sa isi faca vreun discipol. Doar mergea din sat in sat, se oprea pentru uun timp in fiecare loc, hoinarea pe strazi, impartind mici daruri copiilor si mai ales radea foarte mult. Oamenii se adunau in jurul lui observand caracterul lui excentric, iar daca cineva il intreba de ce rade, singurul lui raspuns era sa rada si mai tare. Nu trecea mult si tot satul strans in jurul lui, incepea sa rada, rasul lui fiind foarte contagios. Dupa baia de ras fara motiv, toata lumea se intorcea la treburile zilnice curatati de tensiuni si cu mintea curatata de griji si intrebari.
         Umorul si optimismul, ca mod de viata, sunt calatorii spirituale. Umorul este spiritualitatea si spiritulaitatea este umoru. Un arab batran si intelept a spus candva ca Dumnezeu este un umorist care se joaca in fata unei audiente careia ii este teama sa rada. O data ce ajungem cu totii sa vedem treaba asta numita "viata" ca o gluma cosmica, nu avem alta solutie decat sa radem.
 In cartea Life after life, , Thomas Moody cauta motivele pentru care ne aflam pe pamant. Moody a intervievat peste sapte sute de mii de oameni care au avut experienta mortii clinice. Toti au fost declarati clinic morti si s-au intors la viata pentru a povesti experienta pe care au trait-o. Toti acei oameni, din diferite colturi ale lumii, fara sa se cunoasca intre ei, au declarat acelasi lucru. Cand inima lor a incetat sa bata, toti s-au trezit ca isi parasesc corpurile in zbor, si de sus puteau sa priveasca corpul murind. Apoi au simtit o forta irezistibila impingandu-i intr-un tunel intunecat care in cele din urma ii ducea catre o fiinta inconjurata de o lumina orbitoare, o lumina alba. Ei au trait un incredibil simtamant de siguranta si dragoste neconditionata. Toti au raportat un sentiment de pace deplina si de bucurie in timp ce aceasta fiinta le punea doua intrebari:
Cat de mult ai invatat sa iubesti?
Cat de tare te-ai folosit de toate oportunitatile pe care le-ai avut in viata ca sa devii intelept?
Apoi toti au simtit o forta ce ii trageau inapoi in corpurile lor, unde aveau sa se intoarca, si au simtit un ragnet ca nu venise inca vremea sa-si paraseasca corpurile si lumea aceasta. De aici tragem concluzia ca ne-am nascut in aceasta lume pentru a ne spori capacitatea de a iubi si de a extinde intelepciunea.
Viata ar fi mult mai distractiva, daca, in loc sa luam de buna observatia lui Shakespeare cum ca "toata lumea este o scena", ne-am indeparta de ea, am comanda un suc racoritor de portocale si pop- corn, si am privi de la distanta micuta noastra drama numita "viata". Dar nu mai mult de trei ganduri in spate.
Sa-ti traiesti viata ca pe un joc iti poate da foarte multa tarie. E posibil sa te imbolnavesti, dar tot te vei distra. Sa vezi absurdul in anumite situatii poate face calatoria vietii cea mai tolerabila.
"Poti sa dansezi viata sau poti sa o tarasti", spune Ram Dass, autorul cartii Be Here Now. Daca vom suferi de shakespearienele "lovituri ale crudei sorti", intr-o zi vom rade de toate astea, dar pana la urma, de ce sa asteptam?
Nu vom sti niciodata cati oameni au fost vindecati prin ras de o boala majora sau de vreo depresie minora. Daca rasul ar putea fi prescris in retete, atunci negresit s-ar inbunatati sanatatea si starea de bine a oamenilor.
           Eu urmez formula pe care am invatat-o de la Jack Canfield. Formula este E+R=U.
-"E" este evenimentul sau ceea ce ni se intampla in viata.
-"R" este raspunsul la ceea ce ni se intampla. Cateodata nu detinem nici un control asupra a ceea ce ni se intampla, dar avem puterea de a alege raspunsul la ceea ce ni se intampla.
-"U" este urmarea, cum ne simtim, cum ne comportam, cum gandim, ca rezultat al raspunsului ales de noi si dat pentru ceea ce ni se intampla.
Martin E. P. afirma ca una din cele mai importante descoperiri in psihologie in ultimii douazeci de ani este aceea ca oamenii pot alege modul in care gandesc. Acest fapt poate fi explicat mai clar daca am incerca sa ne imaginam viata ca pe o corida. Intr-o lupta cu taurii este un toreador tinand de-o parte o pelerina rosie in timp ce se confrunta cu taurul. Taurul ataca pelerina cu toata forta si puterea sa, fara sa il raneasca pe toreador, pentru ca toreadorul este destul de iscusit  si stie cum sa tina pelerina departe de corpul sau. Pentru noi, taurul inseamna viata, cu toate confruntarile si exacerbarile ei. Pelerina rosie este o metafora folosita pentru ego-ul nostru. Lasand-o deoparte ne producem mult mai putina suferinta psihica.
In fiecare zi oamenii spun "off...prea pun lucrurile la suflet", si iata ca spitalele sunt pline de oameni care pun lucrurile la suflet si se consuma in griji si durere.
Tot asa, autorul Wayne Dyer ne povesteste: "Obisnuiam sa ma supar cand eram prins in trafic, pana mi-am dat seama ca traficului nu-i prea pasa".
Asadar imaginati-va viata cu pelerina rosie tinuta de-o parte, folosind formula  
E + R = U.
Este destul de greu sa incercam sa fim veseli atunci cand purtam cu noi povara trecutului. O cale de a ne descurca cu o parte din suferinta, furie, frica si nesansa este sa descoperim umorul in lucruri si apoi sa radem de ele.
Oricine spune ca i-a fost usor sa se maturizeze uita ca "nu este niciodata prea tarziu sa ai o copilarie fericita".
Asadar trebuie sa incercam sa avem un optimism nesfarsit. Daca il ai, inseamana ca stii ca tot ceea ce faci in fiecare clipa, inclusiv in cea de fata, este urmarea unei alegeri. Tot ceea ce ni s-a intamplat pana in acest moment este calatoria noastra , pe care a trebuit sa o intreprindem ca sa putem creste si in viata si ca sa iubim sa fim exact unde ne aflam in acest moment.
Cu totii am fost ghidati de fiinta noastra interioara- daca ne-am facut timp pentru ea, sa o simtim si sa o ascultam cu atentie. Aceasta fiinta interioara ne-a calauzit catre toatele coincidentele(daca ele exista) si greselile pe care le-am experimentat pentru ca noi sa ducem la bun sfarsit sarcina pe care o avem de indeplinit, astfel incat sa ne continuam drumul si sa facem pasul urmator in cresterea noastra spirituala.
Sfatul meu pentru toata lumea este sa gaseasca umor si buna dispozitie in fiecare zi. Nu incetam sa mai radem pentru ca imbatranim, ci imbatranim pentru ca incetam sa mai radem. Asa ca haideti sa avem vise. Cand ne pierdem visele, murim. Asa ca multi oameni se plimba in jur ca mortii si nici macar nu stiu asta. Imbatranirea este obligatorie. Sa cresti este insa optional. Nu este niciodata prea tarziu sa fim tot ceea ce ne este cu putinta sa fim. Traieste-ti viata, dar nu te atasa de ea. E un dar temporar. Alege dragostea in locul fericirii. Opusul dragostei nu este ura, ci fica. Priveste lumea cu iubire, rasete, umor si optimism- si toate ti se vor intoarce din abundenta...
Incurajez pe fiecare sa-si urmeze si inima, nu numai logica creierului. Daca facem ceva fara inima, nu merita facut. Trebuie sa facem ceea ce iubim cu adevarat.

"Lumea poate fi vazuta in doua feluri: Nimic nu este un miracol. Totul este un miracol."                  
                                                                                    Albert Einstein

"Cel mai mare lucru pe care l-am facut in viata a fost sa fiu prezent atunci cand cineva avea nevoie de mine"
                                                                                     Bernie Segal

miercuri, 10 noiembrie 2010

Legea atractiei

"Urmeaza-ti fericirea si Universul iti va deschide usi acolo unde erau doar ziduri."
                                                                                J. Campbell

Tu esti menagerul propriei tale gandiri. Partea frumasa a legii atractiei este ca poti sa o aplici oricand. Poci sa incepi sa te gandesti, si poti incepe sa generezi in propria ta fiinta un sentiment de armonie si fericire. Legea atractiei iti va raspunde. Asadar vei avea alte convingeri cum ar fi ca Universul inseamna abundenta, sau de exemplu, convingerea ca totul iti merge bine, sau convingerea ca nu imbatranesti, ci intineresti. Poti sa creezi toate acestea folosind legea atractiei. Te poti elibera astfel de modele ereditare, convingerile sociale si sa iti dovedesti in sfarsit ca puterea din launtrul tau este mult mai mare decat puterea din exteriorul tau.
"Fie ca gandesti ca poti, fie ca gandesti ca nu poti, oricum ai dreptate ".
                                                                                   H. Ford                                                                                                         
Suntem asadar fiinte nelimitate. Pentru noi nu exista oprelisti. Darurile, puterea, talentele, potentialul invid pe aceasta planeta ne sunt nelimitate.
Nu exista un catastif in cer in care Dumnezeu a scris ceea ce iti este destinata misiunea ta in viata. Nu exista catastif in cer care sa spuna : "Cutare care a trait in prima parte asecolului 21 si care urmeaza sa...puncte, puncte". Daca te gandesti ca ceea ce trebuie sa faci pentru a intelege rostul tau pe pamant este sa citesti in acel catastif, si sa afli ce a planuit Dumnezeu cu tine, ei bine afla ca acel catastif nu exista. Asa ca scopul tau este acela care spui tu ca este, iar misiunea ta este cea care ti-o dai singur. Viata ta va fi ceea ce vei face tu din ea, si nimeni nu o va judeca nici acum, nici in eternitate.
Este o vorba care spune : "Daca nu te distrezi facand un lucru, atunci nu-l mai face."
Asadar daca simti fericire dupa o ora de meditatie, atunci mediteaza. Daca simti bucuria mancand un sandwich cu salam, atunci mananca. Spre exemplu, eu cand ma joc cu cainele meu, simt o bucurie foarte mare, o relaxare, o destindere. Atunci cand ma plimb in parc simt la fel de placut binecuvantarea si asa mai departe. Reteta succesului este fericirea interioara. Orice te face sa te simti bine, atrage dupa sine si mai multa bucurie interioara.
Vom intra intr-o lume unde ultima frontiera nu este spatiu, ci mintea.
Noi folosim 10 % din potentialul mintii umane. Pentru a ajunge la 100%, trebuie sa ne educam. Ne-am putea oare imagina o lume in care oamenii isi folosesc potentialul mental si emotional de 100% ?
Vizualizeaza-te impreuna cu ceea ce doresti. Toate cartile religioase ne spun asta, marile carti de filozofie, toti marii conducatori, toate avatarurile care s-au perindat pe pamant. Studiindu-i pe intelepti, doar asa vom cunoaste calea adevarului.
                    

                                               - va urma -

miercuri, 3 noiembrie 2010

Calea spre iluminare

Daca nu putem vedea totul si nu le putem intelege, nu putem spune ca nu exista. Orice om, oricat ar fi de neinstruit in ale cultului, nu are cum sa nu se intrebe: "oare ce-o fi dincolo?"
Eu cred ca intrebarea asta poate fi un motor destul de bun, si destul de impulsiv, pentru a face ca orice om sa mearga si sa studieze mai departe, dincolo de realitatea obiectiva, fizica, atomica, moleculara si asa mai departe. Daca ne uitam la microscop, neoprindu-ne la atomi, ducandu-ne mai departe si mai departe, vedem ca si particulele elementare sunt facute din energie. Asadar, daca si acestea sunt imateriale, atunci ce mai e material?
Putem spune ca dupa moarte, ne unim cu sinele interior, si deabea atunci suntem un intreg. Corpul este doar un invelis palpabil, material, sau cum ii spun eu, este suportul testelor finite pe care le avem aici, pe pamant. El face trecerea spre lumea infinita, nemateriala si divina.
Sufletul este un fel de motor care atrage energie, iar daca acest motor este suficient de curat, chiar si in timpul vietii terestre unii dintre noi pot ajunge la o stare de iluminare.
Insa este greu sa ajungem la un intreg sau la cunoasterea absoluta deoarece ne concentram si ne atasam mai mult pe corpul nostru fizic. E ca si cum o floare se ataseaza de codita ei atat de mult, incat refuza iarna sa moara. Binenteles ca este un exemplu aproape stupid, dar sublim din punct de vedere comparativ, deoarece sufletul este precum o floare iar trunchiul(codita) este stabilitatea, armonia si echilibrul perfect intre cele doua lumi. Spre deosebire de noi, floarea are constiinta ca dupa iarna, vine primavara, ceea ce este un lucru extraordinar daca il gandim dintr-un profund punct de vedere. Deasemenea si noi, daca am trece de aceasta iarna terestra adica viata noastra, am putea sa avem parte de vesnica primavara divina.
Asadar putem sa spunem ca moartea este doar o renastere.Sa nu uitam ca experimentele stiintifice de genul celor chirlian sau electronografia care nu au fost facute foarte publice, s-a demonstrat fara urma de indoiala ca daca tai dintr-o frunzulita o bucata si ii faci o poza electronografica, apare toata frunza.
Notiunea de perpetuare spirituala este scrisa in genele noastre.
Freud spunea ca "mama nu isi creste copilul ca sa o ingroape, ci isi creste copilul ca sa ii continue opera".
Daca am admite multiversul in locul universului si universul acesta ar fi ca un cub ar avea foarte multe fatete, asadar ar exista realitate si in interiorul fatetelor, dar ar exista o realitate si in exteriorul lor. Asa este si calea noasta...
Din punct de vedere al realitatii, o buna intrebare este sa ne analizam cat din noi, din actiunile si din gandurile noastre pornesc din esenta noastra si cate sunt influentate din realitatea invizibila din jurul nostru? Binenteles ca exista entitati care ne pot influenta starea de spirit. Sunt locuri care te intristeaza fara sa stii de ce.
Pe langa toate acestea, mai exista un aspect, acela al intuitiei. Un al doilea mare dar pe care il primim de la Dumnezeu este darul ghidarii spirituale. Trebuie sa ne gandim totusi, ca noi nu suntem lasati de izbeliste in lumea asta. Avem ghizi invizibili pentru ochiul neantrenat care ne ajuta sa luam decizii corecte. Atunci cand suntem pusi in fata unor obtiuni, ne ajuta sa vedem care ar fi obtiunea mai buna, insa ei nu ne imping niciodata. Manifestarea lor se afla intodeauna in intuitia noastra. Faptul ca alegem sa facem un anumit curs pentru ca asa simtim, sau faptul ca cumparam o carte de la librarie, fara a o cunoaste, doar pentru ca simtim, este numai reactia intuitiei noastre. Pentru calea binelui pe care am urmarit-o in cele de mai sus m-am gandit ca  e bine sa o ascultam atata timp cat avem certitudinea ca suntem noi insine si ca ne cunoastem destul de bine. Insa nu trebuie sa inlaturam calea rationala in totalitate si sa mergem strict intuitiv, ci e bine sa echilibram ratiunea cu simtirea.

luni, 4 octombrie 2010

Oamenii in deplina armonie cu natura

http://www.youtube.com/watch?v=TtvNLRSJyL4  

http://www.youtube.com/watch?v=0Wv3Ya9nskA
S-au intamplat multe in lume in ultima perioada. Cladiri gigantice-simboluri ale prosperitatii si civilizatiei- s-au prabusit sub ochii nostrii. Au izbucnit noi razboaie. Am vazut cum tristetea naste manie, iar mania, si mai multa tristete,formand un cerc care inconjoara lumea.
Sunt oameni care plang, oameni care isi ridica privirile, in rugaciune. trebuie sa ne angajam forta interioara pentru a ne putea pastra gandurile concentrate asupra binelui din jurul nostru si nu asupra fortelor distructive . Ne aflam intr-un moment de rascruce in istoria umanitatii, cand trebuie sa redescoperim unele mari adevaruri pe care, intr-un fel sau altul, le-am uitat. Tragem concluzia de aici ca noi nu mai credem in nimic si deci, nu suntem cu adevarat fericiti? Cand incepem sa ne comparam fericirea cu a celorlalti, intram in rezonanta cu nefericirea. Atata vreme cat cautam fericirea din afara, e putin probabil sa gasim vreodata adevarata fericire. Dupa parerea mea, ne putem gasi fericirea in lucrurile simple si marunte. Cati dintre noi au stat pentru a se uita la frumusetea si complexitatea unei flori? Sau cati dintre noi au privit insistent cerul albastru intr-o zi de vara?
cati dintre noi i-a multumitit soarelui ca ne da viata, iar apei ca ne satura si ne da sentimente? Cautand fericirea, ne cautam, de fapt, pe noi insine. O putem cauta pe taramuri independente, dar o vom gasi in cele din urma  in propria palma. Daca veti cauta destul de bine prin amintiri, veti da peste o perioada in care ati trait o stare de binecuvantare. Astfel, timpul era pur si simplu dat uitarii. A urmat apoi maturitatea, cand ati dat deoparte tot ce va preocupase pana atunci si ati incuiat usa. Se poate chiar sa fi uitat unde ati pus cheia. dar acele sentimente de fericire nu s-au pierdut definitiv.
Unul dintre tratamentele propuse pentru persoanele suferinde de cancer este "tratamentul sensul vietii". Gasindu-se un rost in viata, sa tinem conferinte, sa urcam pe munte, sa radem- sistemul imunitar este revitalizat iar cancerul poate bate in retragere in cele mai multe cazuri. Este deja un fapt bine cunoscut printre medici ca mintea are un efect covarsitor asupra trupului. Un exemplu concret este tatal meu vitreg care acum 5 ani de zile a fost diagnosticat cu cancer de pancreas. Doctorii i-au preconizat  maxim inca 9 luni de viata. Cuprins de frica, acesta nu a iesit din casa si nu a vorbit cu nimeni o perioada, pana si-a dat seama ca trebuie sa lupte cu el insusi pentru a combate boala.  Dupa 9 luni, acesta s-a prezentat la doctorul parizian care ii spusese verdictul final. nu i-a venit sa creada cand a vazut ca tatal meu se simtea foarte bine. Un alt doctor pancreolog din Cicago a sesizat cazul sau uimitor. Cu acordul tatalui meu, pancreologul facea zilnic experimente pe corp, pentru a vedea care este motivul pentru care se simte foarte bine. Mare i-a fost uimirea cand au descoperit ca tumoarea pur si simplu s-a retras, fara nici o interventie chirurgicala. Intrebat fiind cum a reusit asta, tatal meu le-a raspuns relaxat ca in fiecare zi facea un exercitiu mintal in care isi imagina cancerul ca o umbra neagra si urata pe care o calca in picioare. Pana in prezent, acesta are 19 operatii si diabet, insa optimismul si pofta lui de viata ii alimenteaza sanatatea.
Corpul este facut din 70 % apa. Asadar, daca iti atribui in fiecare zi din viata cuvinte frumoase, precum "multumesc", "te iubesc", "esti frumos", corpul tau va prinde stralucire si sanatate, astfel incat cristalele de apa din corp de va purifica. (Te-ai intrebat vreodata de ce apa sfintita nu se strica niciodata?)
Cred ca cu totii stim cate ceva despre apa si despre noile descoperiri. Documentare, carti si multe altele s-au facut pe aceasta teme. Eu personal chiar cred in aceasta putere uimitoare a apei. Dupa ce am vazut si eu documentarul despre apa, am incercat sa ma documentez ceva mai bine. In cartea lui Masaru Emoto am descoperit niste informatii esentiale despre puterea apei.
In primul rand, stim ca apa are puterea de a da nastere tuturor lucrurilor din lume, este elementul care le unifica pe toate, este sursa vietii, ea creeaza lumea in care traim. Apa este un mesager al Divinitatii, avem multe de invatat de la ea, este un miracol extraordinar. Sa fim constienti ca apa are puterea magica de a da nastere tuturor lucrurilor din lume. Apa ne spune sa ne infrumusetam unii pe altii si sa ne vindecam prin tot ce gandim, simtim, rostim si faptuim. Undeva, in adancurile inaccesibile ochiului omenesc, apa scrie si rescrie adevarul fiecarei clipe de existenta printr-un cod al frumusetii. De fapt, totul este frumusete, dar cu aspecte diferite. Frumusetea se afla, de fapt, in ochii celui care o priveste.
Apa ce ne curge prin organism este parte din apa ce curge in natura, ca si din ritmul vietii din intreg universul.
Un exemplu potrivit pentru ilustrarea efectului unor cuvinte bine alese se poate vedea in formarea cristalelor de apa. Atunci cand monstrei de apa i se adreseaza expresii precum  "trebuie sa faci asta", nu se formeaza niciodata cristale frumoase. Este valabil si pentru vorbe ca "proasto! " sau "prostule! " sau cel mai urat exemplu : "n-are nici un rost". Poate a venit vremea sa scoateti aceste cuvinte din vocabularul dumneavoastra. Adoptati in schimb cuvinte precum "multumesc", "hai sa facem asta", "te iubesc ", "frumos", "buna treaba". Cuvintele care dau nastere unor cristale minunate din apa ce va circula prin corp sunt acelea care va umplu de o blanda pace. S-a facut recent un experiment in care, punand orez fiert in trei borcane de sticla si expunandu-le pe primele doua expresiilor "prostule!" respectiv "multumesc", iar pe al treilea neluandu-l in seama, am observat evolutia diferita a orezului din fiecare borcan. Orezul careia i s-a adresat cuvantul "Multumesc! " a fermentat, avand chiar o aroma placuta. Cel caruia i s-a spus "prostule! " s-a inegrit si a putrezit. Iar orezul care nu a fost luat in seama s-a inegrit complet, emanand un miros respingator.
Un alt experiment cu totul neobisnuit este acela in care a fost umplut un pahar cu apa simpla de la robinet. Deoarece era apa din reteaua orasului, continea clor, iar incercarile de a obtine cristale au esuat. S-a cerut ajutorul a cinci sute de oameni din intreaga Japonie. Toate aceste persoane au trimis , in acelasi moment al zilei stabilite, ganduri bune, pentru a purifica apa din pahar, iar apoi au transmis apei mesajul "Multumesc! ". Asa cum ne asteptam, apa s-a transformat si a fost capabila sa formeze  cristale frumoase conturate. Apa clorurata de la robinet s-a transformat in apa pura. Cum e posibil sa se intample asa ceva? Cred ca stim deja raspunsul. Gandurile si cuvintele a 500 de oameni si-au atins destinatia, depasind limitele timpului si sapatiului.
La fel, in chiar aceasta clipa , vibratia gandurilor voastre are un anumit efect asupra lumii. Daca veti intelege acest lucru, veti intelege ca detineti toate mijloacele pentru a va schimba viata.

Cuvantul "multumesc! " adresat apei (vedere la microscop)

Cuvantu "prostule! " adresat apei(vedere la microscop)

Cuvantul "frumos"adresat apei (vedere la microscop)

Nu uita niciodata ca pielea se increteste, parul incarunteste, iar zilele se aduna in ani...Dar ce e mai important se conserva;forta si determinarea ta nu au varsta.Spiritul tau e cel care indeparteaza panzele de paianjen.Dincolo de orice punct de sosire e unul de plecare.Dincolo de orice reusita e o alta incercare.Cat timp traiesti, simte-te viu.Daca ti-e dor de ce faceai, fa-o din nou.Nu te pierde printre fotografii ingalbenite de timp ...Mergi mai departe atunci cand toti se asteapta sa renunti.Nu lasa sa se toceasca taria pe care o ai in tine.Fa astfel ca in loc de mila, sa impui respect.Cand nu mai poti sa alergi, ia-o la trap.Cand nu poti nici asta, ia-o la pas.Cand nu poti sa mergi, ia bastonul.Insa nu te opri niciodata."
                                                             Maica Tereza 

Rugaciuni pentru apa - introducere

O sa abordez de data aceasta problema intr-o maniera personala. Si vreau sa va relatez ca mi se intampla in mod repetat sa visez cum pamantul mi se cutremura sub picioare, uragane, valuri gigantice de apa, demoni (nevazuti) care veneau pe pamant pentru a cotropi omenirea, pecete biblice si multe altele. A fost o perioada cand parea sa se repete mereu sub forma unori sfarsituri apocaliptice. Pana in ziua de azi tot nu am deslusit in totalitate intelesur acestor vise, sau motivul pentru care le-am avut de atatea ori. Uneori simt nevoia de a face ceva, uneori simt ca mesajele vin de la o forta superioara care vrea sa ne avetizeze.
 Inceputul noului secol a fost o perioada a instabilitatii si nesigurantei. De aici a rezultat printre altele, un interes deosebit pentru domeniul spiritualitatii. Da am supravietuit lunii iulie a anului 1999, luna care, dupa Nostradamus, ar fi trebuit sa insemne sfarsitul lumii. Iar anul 2000 a trecut si el, fara sa fim atacati de propriile noastre calculatoare. In vreme ce multi isi amintesc sentimentul nefast pe care l-au avut atunci, altii- si acestia numerosi- au convingerea ca ne aflam in pragul unei perioade din istoria omenirii in care toata stiinta si intelepciunea, adunate timp de secole, ar putea culmina intr-o noua epoca de aur. Cei ce nu au impartasit aceasta convingere, au avut totusi speranta unui astfel de viitor. Insa sperantele nu au avut sa dureze prea mult. A venit insa 11 septembrie 2001 si nimic nu a mai fost ca inainte. Flacara razboiului a izbucnit in Orientul Mijlociu, in Afganistan, Irak si Israel. Prima pagina a acestui nou secol, atat de plin de sperante, a fost patata cu sange. Au urmat teribilul si devastatorul tsunami din Oceanul Indian, In decembrie 2004, si Uraganul Katrina in 2005. Cu ele mi-au revenit si amintirea cosmarurilor care se tot repeta.
Mereu au existat acesti oameni care cred ca se apropie sfarsitul rasei umane, distrugerea lumii si catastrofa globala ultima. Eu nu cred ca ne asteapta un viitor atat de sumbru. Cel putin nu pentru toata lumea. Dupa parerea mea cine are un suflet bun, si o constiinta impacata cred ca va trece cu brio peste impasurile vietii. Ca tot veni vorba, acelasi lucru il spun si mayasii, si cred ca au perfecta dreptate. poate nu va fi in 2012. Poate nu va fi nici macar in 3012 aceasta "selectare" uriasa. Sau poate ca nu vom da seama niciodata de ea. Sau poate este insasi cancerul in sine, demonul care ne macina din interior.
Motivul pentru care sunt atat de optimista este sentimentul ca toate cuvintele sapate in inimile noastre pot influenta directia in  care se indreapta lucrurile.
 Trebuie sa recunosc ca exista momente in care pare ca pasii pe care ii facem noi toti duc direct la distrugerea rasei umane. Indiferent cat de mult ai incerca sa iti pastrezi optimismul, nu poti ignora avalansa de probleme pe care noi insine le-am creat si carora, acum, trebuie sa le facem fata.
Nu e prea sigur ca vom reusi sa supravietuim daca potrivit statisticilor, populatia va creste de 1, 5 ori in urmatorii 50 de ani si de 4 ori in urmatorii 100 de ani si daca industrializarea rapida si deteriorarea mediului inconjurator isi vor pastra sau chiar accelera ritmul.sunt rapoarte care arata ca o crestere a temperaturii de 4-5 grade C, in urmatorii 100 de ani, va determina cresterea  nivelului oceanelor, ceea ce va duce la inundarea unor mari intinderi de uscat. In plus nu avem garantia ca aceasta schimbare se va produce treptat. Avem deja Insulele Sudului, care se scufunda in ocean. Ridicarea apelor oceanului, dublata de un val tsunami asemanator celui care a fost in 2004 ar putea seterge de pe fata pamantului orase si chiar civilizatii intregi din anumite parti ale lumii. O alta problema o ridica fenomenele meteorologice instabile. Ploile puternice, pe deoparte, si perioadele de seceta, provoaca ravagii in asigurarea cu hrana pentru populatie. Ma intreb uneori daca nu cumva visele au fost mai mult decat atat.  Ce am face pentru a schimba cursul lucrurilor? O alternativa ar fi schimbarea modului de viata, sistemele si structurile care formeaza societatea la momentul actual.
O posibila alternativa este canepa. Poate o sa radeti dar ea are foarte multe intrebuintari. Pentru orice fel de problema care se cere rezolvata ar trebui sa apelam in primul rand la natura. Canepa poate reprezenta solutia multor probleme ale oamenilor, in ceea ce priveste supravietuirea pe aceasta planeta. Din tulpina de canepa se poate produce hartie, tesaturi si chiar plastic. Dintr-un hectar de canepa se produce o cantitate de hartie de patru ori mai mare decat dintr-un hectar de padure. Panza de canepa se simte mult mai fina pe piele decat renumitul bumbac tratat cu substante chimice, fara sa mai luam in considerare faptul ca recoltele de canepa sunt de trei-patru ori mai bogate decat recoltele de bumbac. Din samanta si tulpina de canepa se poate produce combustibil de tip diesel, metan sau etan, fara a mai fi necesara adaugarea sulfului, cauza ploilor acide si a poluarii aerului. Producatorii de la Ford Motors au construit o masina care foloseste ca si combustibil canepa si are o capota din plastic facut tot din canepa. Canepa reprezinta un timp de aliment ideal. Fructul canepii asigura aceeasi cantitate de proteine ca fasolea sau soia, pe langa faptul ca este foarte usor de digerat. Contine aminoacizi si acizi grasi esentiali organismului. Semintele de canepa pot fi folosite in fabricarea unui ulei vegetal foarte sanatos. Se poate folosi si ca planta medicinala (antibiotice, antidepresive, calmante pentru dureri de cap). S-au inregistrat deasemenea rezultate in combaterea cancerului, SIDA, urticarii si reumatism. Datorita insusirilor hidratante canepa poate fi folosita si ca sampon sau produs cosmetic. Un alt avantaj pe care il are aceasta planta este faptul ca creste. In 110 zile atinge inaltimea de 2-3 metri, ceea ce poate fi posibila obtinerea mai multor recolte intr-un singur sezon.
Pe masura ce se dezvolta, canepa transforma dioxidul de carbon in oxigen, cu o viteza ce intrece aproape orice alta planta. Proportia de dioxid de carbon preluata de canepa este de patru ori mai mare decat la frunzele cazatoare ale copacilor.
Exista din pacate idei gresite despre canepa, care isi au sursa in inrudirea ei cu alte plante cum ar fi marijuana sau canabisul, plante a caror cultivare este ilegala in unele tari.
Un om pe nume Yasunao Nakayama si-a facut un adevarat tel din a sustine folosirea canepii ca sursa de energie. Potrivit parerii sale, aceasta planta este un element absolut necesar supravietuirii oamenilor pe aceasta planeta. In adolescenta s-a intamplat ca el sa fie la un pas de moarte si a avut o experienta vazandu-se inconjurat de lumina intr-o alta lume in care oamenii isi vedeau de treburile lor. Acolo a vazut o planta cu frunze minunate si a avut revelatia puterii tamaduitoare a acesteia. Venindu-si in fire a inceput sa reflecteze asupra sensului vietii. Trecusera ani buni de la aceasta intamplare, cand, intr-o zi, a dat peste planta pe care o vazuse cand traia experienta extracorporala. A fost binenteles vorba despre canepa. De atunci, tanarul japonez si-a dedicat viata studiului canepii.
Vechea religie shintoista din Japonia poate fi inteleasa ca o religie a vibratiilor. Este o religie fara fondatori, fara invatatori sau sfinte scripturi. In shintoism ideea principala este de a ridica frecventa vibratiilor in scopul alungarii fortelor negative, si de a crea spatii sfinte. Se spune ca locurile vechilor temple au fost alese in zonele cu natura virgina, care emiteau o energie de nivel inalt. La templul Ise, cel mai sfant dintre toate altarele shintoiste, se mai pastreaza canabis vechi, alaturi de oglinda sfanta, aceasta reprezentand trupul zeitei Amaterasu. An de an au loc ceremonii ce se desfasoara conform "calendarului canabis", calendarul sfant. Dupa parerea scriitorului Emoto, "motivele pentru care stramosii pretuiau atat de mult canabisul era rapiditatea cu care acesta creste si se dezvolta , acest ritm rapid indicand o frecventa inalta a vibratiilor. Astfel devenea posibila alungarea raului, a impuritatii si a altor forme de vibratii joase.
Rugaciunile norito, folosite in shintoism, au scopul de a creea vibratii care fac legatura cu sacrul. Astfel, un anumit tip de voce adresata apei, poate avea efectul unei rugaciuni care aduce tamaduirea. Cuvintele rostite dintr-o inima stapanita de rugaciune se transforma in energie hado, iar aceasta duce la creearea continua a unei noi lumi. Lumea fiecaruia dintre noi se schimba atunci cand lucrurile sunt create intr-un mod complet nou. 
Insusi apa are propria viata! Cele mai recente descoperiri ale stiintei confirma imposibilul: apa isi poarta cu sine propria sa istorie. Ea are reactii la ganduri, sentimente, cuvinte, imagini, rugaciune, muzica si altele. Ea ne invata ca viata este un dar si ca ea, nu inseamna fericire sau nefericire ci faptul ca nefericirea este cararea ce duce la fericire.

         
   Cuvantul adresat apei "Zeul fericirii si   al bunatatii " (vedere la microscop-sus)


                                                              - va urma -

luni, 20 septembrie 2010

Superexistenta

   "Exista clipe, nu dureaza decat cinci sau sase secunde, nu mai mult, cand simti brusc prezenta armoniei vesnice, deplin atinse. Nu e ceva pamantesc; si nu in sensul ca ar fi ceva celest, ci in sensul ca omul, in intruparea lui pamanteasca, este incapabil s-o suporte. Trebuie sa se transforme fiziceste sau sa moara. Este un sentiment clar si indestructibil. Ai brusc senzatia ca simti natur din toata splendoarea ei si te surprinzi indata spunand: da, e adevarat. Zidind lumea, Dumnezeu, la sfarsitul fiecarei zile de creatie, a zis: "Da, e adevarat, e bine." Nu este...nu este induiosare, ci numai asa, bucurie. Nici ca ierti ceva, pentru ca nu mai ai ce ierta. Nici iubire nu este, o , nu! - e ceva deaspura iubirii! E infricosator, mai ales ca e atat de limpede si e atata bucurie. Daca tine mai mult de cinci secunde, sufletul nu mai suporta si pentru ele imi voi da intreaga viata, pentru ca merita. Ca sa suporti zece secunde, trebuie sa te transformi fiziceste"                                                            Dostoievski- Demonii

Avem aici, nu doar o descriere a sentimentului de transcendenta, ci si o expresie a fascinatiei autorului fata de dilatarea timpului in momentul dinaintea crizelor sale de epilepsie.  O data cu aparitia primelor simtome ale crizei, timpul isi pierde sensul. Incetineste si pentru unii chiar se opreste. Epilepticul paseste in afara curgerii timpului si percepe o realitate alternativa, mai profunda.

Se pare ca mai mult decat asemanatoare este si moartea clinica.

Desi evenimentele fulgera prin fata ochilor, ele sunt traite si vazute extrem de amanuntit. E ca si cum timpul inceteaza a fi un element al realitatii. Aceasta ipoteza este confirmata de un incident similar, cand un parasutist american a cazut in gol pe o distanta de aproape 1200 de metri. Iata ce a povestit el:
"E ca si cum un film iti trece pe dinaintea ochilor, din momentul cand ai primele amintiri in viata pana in clipa cand se petrece totul( adica in prezent)... Pare ca imagini ale vietii plutesc in fata ta, lucrurile care le faceai cand erai mic si prostut; lucruri simple. De exemplu cand vedeai chipurile parintilor- asta era totul pentru tine. Si lucrurile pe care nu mi le amintesc sa le fi facut. Totul mi-a revenit in minte. Totul intr-o secunda sau doua. "
Suna ca o inregistrare a vietii tanarului. El insista asupra unui lucru. Simte ca evenimentele se petreceau in ordine, dar cumva in afara lui, ca si cum ar fi privit totul la televizor.
Am vazut deja ca durata temporala este o experienta cat se poate de subiectiva, dar este important sa intelegem ce fel de timp percep subiectii. Insa cum sa intelegem relatarea unui ghid montan profesionist pe nume Eugenio Guido Lammer, care a fost maturat de o avalansa pe masivul Cervin din Alpi? Iata ce spune el:
"In timpul caderii simturile mi-au ramas treze. Si va asigur, prieteni, ca este un mod grozav de a muri! Nu suferi! O intepatura de ac doare mai tare. Si nu ai de asemenea nici un gand al mortii- nici macar la inceput. Din clipa cand am inteles ca tot ce as fi incercat sa fac ca sa ma salvez ar fi fost inutil, a fost pentru mine o mare usurare. Aceasta persoana care era tarata de avalansa, trantita peste corpul tovarasului sau, azvarlita in spatiu de smucirea unei franghii- acesta era un strain, ca un bustean pentru mine; sinele meu adevarat plutea peste aceasta scena cu curiozitatea relaxata, a unui spectator de circ. Un val de imagini si ganduri mi-au invadat creierul; amintiri din copilarie, ale locurilor natale, ale mamei. As putea sa umplu sute de pagini cu ele. Si totusi, in acest timp calculam cu sange rece distanta care imi mai ramasese inainte de a fi azvarlit mort la poalele avalansei...totul fara neliniste, fara suparare, eram cu totul eliberat de lanturile Eului. Ani, veacuri au trecut in timpul acelei caderi. "
Si totusi a durat cateva secunde pana acesta a ajuns jos. Din fericire, tanarul ghid a supravietuit si a povestit tuturor ceea ce traise.
Iata o explicatie a ceea ce se petrece in micul si complexul nostru creieras atunci cand avem astfel de stari descrise mai sus.
In primul rand glutamatul are un rol esential in  procesele cognitive in care este implicat cortexul  cerebral, inclusiv gandirea, formarea si evocarea amintirilor,  si este de asemenea foarte important in perceptie. Este un neutrotransmitator excitatoriu. Cand este prezent in exces, el provoaca moartea neuronilor prin excitoterapie. Acesta este mecanismul mortii celulelor hormonale intalnite in hipoxemie( deficienta de oxigen ), ischemie( intreruperea circulatiei sancvine ) si epilepsie- toate tulburari despre care s-a dovedit ca genereaza o productie de glutamat in exces. Cercetarile intreprinse de Karl Jamsen la spitalul  Maudsley din Londra si sinteza lor ulterioara confirma ipoteza ca anestezicul lui halucinogen ketamina poate reproduce toate starile specifice mortii clinice, intre care calatoriile cu mare viteza prin tunele intunecate catre lumina, viziunea unei fiinte sau a mai multora, experienta iesirii din corp, stari mistice si rememorari foarte vii. Intr-o monografie despre efectele generale ale drogurilor psihedelice, efectele ketaminei sunt descrise astfel: "senzatia de a deveni o constiinta sau un suflet fara trup, moartea si intrarea intr-o alta lume. Evenimentele din copilarie pot fi retraite. Pierderea contactului cu realitatea obisnuita si sentimentul participarii la o alta realitate sunt mai accentuate si mai greu de evitat decat in cazul LSD-ului. Experientele disociative par uneori atat de autentice incat utilizatorii nu mai sunt siguri ca nu si-au parasit cu adevarat corpul."

vineri, 17 septembrie 2010

Observatorul superior din creierul nostru

Am vazut deja dovezi consistente ca fiintele umane sunt constituite din doua personalitati separate. Una din ele, personalitatea cotidiana, numita ba de egiptenii antici, isi traieste viata in mod liniar, avansand de-a lungul traiectoriei sale. Nu isi cunoaste in nici un fel viitorul si isi concentreaza cea mai mare parte a eforturilor asupra supravietuirii corpului sau fizic. Cea de-a doua, numita ka de catre egipteni, este o entitate care percepe realitatea si lumea intr-un mod cu totul diferit. Imparte cu ba simturile, dar e mult mai constienta de alte lucruri. De exemplu cunoaste tot ceea ce urmeaza sa fie perceput de eul sau inferior. De fapt, ea poate vedea viitorul. Un exemplu evident a acestei duble personalitati este al unei femei de varsta mijlocie, aparent perfect normala . Femeia venise la cabinetul unui neurolog si in timp ce se aseza pe scaun, gata sa isi descrie problema, aceasta se manifesta: mana stanga a femeii i-a zburat catre gat si a incercat sa o stranguleze. Intr-un meci parca descris din filmele SF, mana dreapta i-a sarit femeii in ajutor. Dupa cateva secunde bratul criminal a renuntat si a revenit la normal. Femeia ii raspunde cu lacrimi in ochi ca asa ceva i se intampla frecvent.

Examinand-o, neurologul a stabilit ca femeia nu era nici pe departe deranjata mintal, nici neurotica. Problema ei era provocata de ceva mult mai ciudat. Neurologul a concluzionat ca emisfera ei dreapta dezvoltase tendinte sunicigase, iar "franele"nu functionau in cazul femeii respective deoarece corpul ei fusese afectat de un atac cerebral. La scurt timp femeia a murit in urma unui atac cerebral grav. S-a demonstrat astfel ca constiinta umana are o natura dubla.
"In studiile noastre asupra creierului divizat realizate pe parcursul ultimelor doua decenii, s-a dovedit ca emisferele separate chirurgical la animalele si la oameni percep, invata si isi amintesc independent una de alta, fiecare fiind evident separata de activitatea constienta a celeilalte. Mai mult, la om, emisfera dominata din punct de vedere al limbajului raporteaza verbal ca nu este constienta de activitatile mentale concomitente sau imediat precedente ale celeilate emisfere. Aceasta implica in mod evident perceptia, intelegerea, si in unele cazuri, memoria nonverbala, rationamentul si formarea de concepte de diferite tipuri, in functie de natura testului.  In acestea si in multe alte privinte, animalul si omul cu creier divizat se comporta ca si cum fiecare emisfera ar avea o minte a sa proprie."
As vrea sa va rog sa va uitati cu atentie la ultima fraza din citatul de mai sus. Unul dintre cei mai prestigiosi neurologi din lume afirma in mod foarte clar ca e ca si cum am avea doua peroane in cap. Oare nu cumva avem aici o marturie a daimonului si eidolonului? Pentru a intelege metoda de testare trebuie sa retinem faptul ca in responsabilitatea emisferii stangi ale creierului intra functiile lingvistice precum vorbirea si scrisul, in timp ce emisfera dreapta deconectata, nu se poate exprima verbal. Partea dreapta este mult mai complexa si se ocupa cu campul vizual. Asta inseamna ca are notiunea de spatiu si adancime. Asadar un pacient al carei jumatati cerebrale au fost deconectate nu poate raspunde la intrebari decat despre obiectele din mana sa dreapta sau despre imagini care apar in campul vizual drept. El nu poate da nici un raspuns verbal cand are un obiect in mana stanga sau cand il vede in campul vizual stang. Dar emisfera dreapta, nonverbala, poate sa indice  obiectul corect, daca de exemplu are de ales intre mai multe imagini. Un cercetator, impreuna cu un grup de colegi avea sa duca dezbaterea la un alt nivel. Dupa ce ii despartise unui tanar(PS) emisferele, numai emisfera stanga putea vorbi, dar amandoua intelegeau vorbirea. In mod evident, ambele jumatati erau constiente, in mod separat. Problema pentru doctorul cercetator a fost cum sa comunice cu creierul drept al lui PS fara ca emisfera stanga dominanta sa stie si sa se amestece in conversatie cu parerile sale. Ei au inventat o strategie extrem de ingenioasa. Aveau sa puna o intrebare  verbala, in  asa fel incat amandoua emisferele sa auda, dar aveau sa elimine din ea cuvantul cheie care sa o faca inteligibila. De exemplu, intrebarea"Ce ai vrea sa faci dupa...?" si apoi cuvantul "liceu" a fost trecut repede prin campul vizual din stanga lui PS. Mana stanga a baiatului s-a indreptat catre cuburile cu litere. Spre uimirea tuturor si a lui insusi PS, mana a aranjat literele in urmatoarele cuvinte: "Pilot de Curse".
Motivul uluirii absolute era ca, mai devreme, la aceeasi intrebare pusa verbal emisferei stangi (dominante) a lui PS, eul constient de fiecare zi a baiatului raspunde:  "Vreau sa fiu proiectant, am deja pregatirea necesara". Raspunsul partii mute a creierului era complet contrar.
Adam Crabtree descrie in cartea sa "Omul multiplu":
"In acest caz, i-a aratat subiectului o serie de cartoane albe si i-a indus halucinatia unui portret pe unul dintre ele. Investigatorul acestui caz a amestecat apoi cartoanele si a rugat-o pe pacienta sa-l aleaga pe cel cu portret. Ea a fost intodeauna capabila sa il aleaga pe cel corect, indiferent cat de bine erau amestecate cartoanele. Folosind aceasta tehnica a distingerii, doctorul a intrat in legatura cu eul secund al subiectului si l-a intrebat ce a vazut pe cartonul respectiv. Acesta a indicat un mic punct negru pe carton, folosit ptr al distinge de celelalte. Deci in timp ce personalitatea normala credea ca poate sa aleaga cartonul din cauza portretului desenat pe el, eul secund a dezvaluit metoda reala de selectare."

joi, 16 septembrie 2010

Iisus si eul sau interior...

"Bate in tine insuti ca la o usa, paseste in tine insuti ca pe un drum drept; caci, daca mergi pe acest drum, este cu neputinta sa te ratacesti. Deschide singur usa, ca sa stii ce este".


 Faptul ca Iisus s-a nascut din femeie, ca a trait pe pamant si a murit pe Cruce este esential in crestinism. A accepta ideea ca el era doar in aparenta om inseamna a afirma, de fapt, ca nu a suferit pe Cruce si, mai important, ca n-ar fi putut sa ispaseasca pacatele omenirii. Aceasta opinie a fost numita erezia "docetica", de la grecescul dokein("a parea"). Ea nu poate fi tolerata de dogma oficiala si ea este cea care a facut ca versiunea gnostica a crestinismului sa fie cenzurata si incorporata numai pe ascuns in corpusul de taxe al Bisericii crestine. Religia gnostica il priveau pe Iisus ca pe un eu interior venit din taramul Luminii. El avea un eidolon, adica un opus al binelui, reprezentat de fratele sau geaman, Toma.

In Evanghelia dupa Toma, Iisus(daimonul) il invata pe Toma(eidolonul): "Frate Toma, cat ai timp pe aceasta lume, asculta-ma, si am sa iti dezvalui lucrurile pe care le-ai cautat in mintea ta. Acum, intr-uncat s-a zis ca esti geamanul si tovarasul meu adevarat, cerceteaza-te pe tine insuti si invata cine esti, in ce fel existi si cum vei ajunge sa fii. Fiindca te vei chema fratele meu, nu ti se va cade sa nu te cunosti pe tine insuti. Si stiu ca ai priceput deja, pentru ca ai priceput deja ca eu sunt cunoasterea adevarului. Deci, cat timp ma insotesti pe mine, desi nu le intelegi pe toate, ai ajuns deja sa cunosti, si de aceea vei fi numit "cel cal care se cunoaste pe sine" ".
Conceptul geamanului se intalneste de asemenea si in multe dintre documentele de la Nag Hammadi. Mai curios este faptul ca unele mentioneaza ca Iisus insusi ar fi avut un geaman. In Faptele lui Ioan se gaseste un pasaj deosebit de interesant:
"Cand toti discipolii sai dormeau intr-o casa din Ghenizaret, eu singur, invelit in manta, am privit de sub haina ce facea el; si la inceput l-am auzit spunand: "Ioane, culca-te", si atunci m-am prefacut a adormi; si am vazut pe un altul ca el venind in jos, si l-am auzit spunandu-i Domnului: "Iisuse, cei pe care i-ai ales tot nu cred in tine?" Si domnul meu a zis: "Spui bine, caci ei sunt oameni" ".
De retinut este un lucru foarte interesant- ca Toma, in limba aramaica inseamna geaman. Potentialul joc de cuvinte este dus mai departe in versiuni autorizate ale Bibliei, in speta in relatarea momentului cand Pilat ofera multimii posibilitatea de a alege intre Iisus si Baraba. In general se considera ca "Baraba" inseamna "fiul tatalui" iar in unele Evanghelii dupa Matei, foarte vechi, numele apare ca "Iisus Baraba". Multi specialisti in studii biblice atesta ca asta era numele original al lui cunoscutul Baraba, si anume Iisus Baraba. Daca asa stau lucrurile, multimea a avut de ales intre Iisus fiul Tatalui, si Iisus fiul tatalui. Dar daca aici avem de-a face cu o subtila interpretare gnostica care a scapat cenzorilor, atunci ea este o foarte inteligenta preluare a mitului geamanului: Iisus simbolizeaza daimonul(binele, lumina), iar Baraba- eidolonul.
Gnosticismul oferea o perspectiva asupra lumii bine structurata si atragatoare intelectual, intrucat exista existenta raului si dadea omului speranta ca se poate perfectiona. Dar el continea in sine semintele propriei distrugeri.
Crestinismul romei era insa o cale mult mai usoara spre izbavire. Adeptii lui puteau fi pur si simplu adepti; elita clerului, papa, arhiepiscopii, episcopii si preotii, erau cei care gandeau pentru mase. Mergi la Biserica, primesti Sfintele Taine, traiesti o viata conform regulilor bsericesti si vei ajunge in rai. Pe masura ce Imperiul Roman se dezintegra, oamenii nu aveau timp de preocupatii estetice. Religia trebuia sa fie primita, si cu asta basta. Supravietuirea era cuvantul de ordine.

luni, 13 septembrie 2010

Hipnoza si drogurile halucinogene

              Exista alte 2 stari ale comportamentului nostru care pot parea ciudate si letargice: sub influenta drogurilor si sub influenta celuilalt bine cunoscut manipulator al starilor mentale, hipnoza. Voi incerca sa relatez cateva evenimente care dupa parerea mea sunt de-a dreptul uluitoare. Sunt niste dovezi clare ca subconstientul "ne joaca feste", intr-un mod, poate inconstient, sau poate intr-un mod neexplorat de noi insine.
Unul dintre cele mai ametitoare exemple este a unui student care s-a oferit voluntar pentru un experiment de hipnoza temporara de fix 2 ore, in care el incearca sa controleze modul de a gandi. Acest experiment este mult mai mult decat un caz de dilatere a timpului. Este vorba de un tanar care a existat concomitent in 2 versiuni ale sinelui sau, dar mai bine sa va povestesc...


             Asezat pe un fotoliu in laboratorul de psihologie, tanarul sub influenta hipnozei avuse sansa sa intre intr-o realitate in care ne priveste pe toti. Pe masura ce intra in transa, tanarul vedea cum se topeste laboratorul in care se afla, si este inlocuit de un cer albastru cu nori albi. Simtea ca statea pe spate privind in sus. Simtea mirosurile verii in jur, briza incarcata de polen si iarba verde. Senzatia de realitate era coplesitoare. De indata studentul a decis sa se ridice in capul oaselor si in stanga lui zareste de-o data o miscare. Era un baietel mic care statea cu spatele. Apoi copilul se intoarce. Spre surprinderea studentului, copilul era chiar el, doar ca acum 20 de ani. Se pare insa ca micutul nu il vedea pe el. Dar nu invizibilitatea lui ii dadea un motiv de spaima, ci senzatia de foame pe care el o simtea ca o simte copilul. Nu numai atat, simtea cum copilul are pofta de negresa. Mintea i-a fost coplesita de amintiri. Era un eveniment real petrecut acum 20 de ani. A asteptat sa se intample ceva, o schimbare a decorului, dar nu s-a intamplat nimic. Incet, incet si-a dat seama ca traia, sau mai bine zis, observa pe aceeasi scara temporala cu a copilului. Fiecare minut era egal pentru amandoi. Timpul trecea. Baiatul a crescut, iar in tot acest timp eul sau il insotea involuntar pretutindeni. La terminarea liceului acesta nu se putea hotara daca sa intre la facultate sau nu. Eul stia ca daca nu va face aceeasi pasi(daca nu va intra la facultate), el nu se va mai putea trezi in laboratorul de psihologie si deci viitorul s-ar fi putut schimba. Dintr-un motiv anume, acesta se hotaraste sa se inscrie la universitate. Studentul se trezeste din hipnoza dupa 2 ore si observa revenirea la "normal".
Exista numeroase exemple de modificare a perceptiei fluxului temporal datorita drogurilo. Intr-un caz foarte cunoscut al unei compozitoare aflata intr-o transa indusa de droguri, s-a trezit mergand pe o strada intr-un oras mare. A observat un cabaret si s-a hotarat sa intre pentru a asista la spectacol. S-a asezat la masa si si-a comandat o bautura si un sendvis. Pe scena a iesit un cantaret care a cantat 3 melodii. Compozitoarea le-a apreciat ca ar fi niste cantece foarte reusite. Cand s-a trezit ea a descoperit ca trecuse numai 2 minute pe ceas. Deosebit de interesant este faptul ca femeia isi aminteste in intregime cele 3 cantece pe care insa-si creierul sau le inventase(cantecele erau complexe) in cele 2 minute si le putea canta perfect cu versuri cu tot. Putem sa tragem concluzia, fara ezitari, ca, pentru asi aminti cantecele asa de bine, compozitoarea trebuie sa le fi auzit in tempo normal in propria "capsula temporala". Cat de mult se poate dilata timpul in stari de vis, induse de droguri sau generate prin alte mijloace, este o chestiune foarte interesanta. Este oare posibil ca zilele, sau poate chiar ani intregi sa fie traiti in mod subiectiv in cateva secunde pe ceas? Sunt cercetatori care cred ca asa ceva se poate. In 1968, psihiatrul J.R. Smythies a observat ca, sub influenta drogurilor halucinogene, in particular a mesalinei, timpul se extinde pana cand o secunda poate ajunge sa para o suta de ani. De fapt, cine ar putea in mintea sa, sa traiasca o viata intreaga in decursul a numai o secunda? Fiecare dintre cei doi, observatorul si subiectul, exista poate in universuri paralele(universuri Everett) total divergente.
        Hilgrad a scris foarte mult despre starile de transa si este convins ca observatorul ascuns al acestor stari exista cu adevarat ca un aspect al personalitatii. El descrie un test din care ne putem da seama ca aceasta ascunsa persoana din noi, exista cu adevarat.  Este vorba despre un student orb care a fost hipnotizat. Acestuia i s-a spus ca este surd si deci nu mai raspundea nici unui semnal sau intrebari. Hipnotizatorul s-a aplecat la urechea lui, soptindu-i: "poate ca exista o parte din tine care aude vocea mea. Daca exista, as vrea sa ridici degetul aratator in semn de confirmare". Degetul s-a ridicat. In acest moment studentul a cerut sa fie scos din surzenie. Iesit din hipnoza, studentul a povestit ce a simtit, cum degetul s-a ridicat treptat insa nu stie din ce motiv. Hipnotizatorul l-a rugat sa isi reaminteasca ce a simtit. Studentul sustine ca plictisinduse foarte tare, pentru ca nici nu vedea, nici nu auzea, acesta a incercat in gand sa rezolve niste probleme de statistica.
 Concluzionand, cineva in capul sau raspunsese unei cerinte externe pe care nu o auzise. Hilgrad l-a hipnotizat din nou pe student si i-a vorbit direct observatorului ascuns, acesta raspunzandu-i: "dupa ce ati crezut ca am surzit, ati facut zgomot cu niste bucati de lemn in spatele meu. Persoane din clasa mi-au pus intrebari. Apoi unul dintre ei s-a intrebat daca e posibil cu adevarat ca eu sa nu aud nimic, si mi-a cerut sa ridic un deget, pentru ca totul sa fie clar ".
Acestea sunt dovezi clare ca observatorul ascuns pare sa fie o fiinta care stie exact ce se intampla si care observa totul dintr-o pozitie de superioritate. Acest lucru este dovedit printr-un ultim experiment in care persoana hipnotizata parcurge intervale mai profunde sau mai putin profunde in starea hipnotica. Pus sa descrie ceea ce simte, pe o scara din 10 in 10 trepte, pacientul sustine ca la 50 el a inceput sa aiba distorsiuni ale constiintei similare cu cele mistice. Dupa 50 a descris ca simte prezenta lui insusi dar totusi nu este el. La alt nivel descrie ca trecerea timpului devine lipsita de sens si aproape un sentiment de potentialitate infinita. La nivelul 90 acesta a disparut cu totul, iar pe la nivelul 70 acesta este foarte amuzat de psihologii din camera respectiva, afirmand ca experimentul lor este lipsit de sens. Asadar, dupa parerea mea, mintea este legata de suflet intr-un mod necunoscut inca, iar trairile mistice pe care le-a simtit voluntarul, le poate simti fiecare dintre noi la incetarea vietii terestre.


                             

duminică, 12 septembrie 2010

A fi sau a nu fi? Intre teorie si cunoastere exacta...

Scurt si pe intelesul tuturor, teoria Copenhaga este teoria care sustine ca totul este o iluzie si ca fiecare se invarte in jurul propriului univers. Este un fel de Matrix, in care Neo (eroul principal) alege calea adevarului. Noi insa alegem pastila pe care el o refuza (cea rosie). Aceasta capsula este de fapt iluzionismul, fantasticul si irealul dinconjurul nostru. Oare sa fie adevarata aceasta nebuna teorie a unor tineri iesiti de pe bancile facultati, dornici de remarcare?


Controverse asupra acestui concept au fost aduse inca de atunci. Oamenii de stiinta nici acum nu acepta ideea ca nimic nu e solid, ci este produsul propriei imaginatii. Cativa alti oameni de stiinta vin cu teorii si mai tulburatoare. Ideea ca de fapt nu este valabila teoria Copenhaga si ca de fapt fiecare dintre noi traim in 2 lumi paralele. Iar cele 2 lumi paralele se impart fiecare iar in 2 si tot asa pana se ajunge la o infinitate de lumi paralele in care persoana in cauza isi i-a o decizie total opusa persoanei care i-a cealalta decizie in cealalta lume paralela. Spre exemplu Vlad este in fata unei treceri de pietoni. El sta si alege intr-o miliardime de secunda daca trebuie sa traverseze sau sa stea pe loc. El prefera sa stea pe loc. Apoi intervine noua teorie si spune ca constiinta celuilalt Vlad i-a spus sa traverseze si deci acesta este calcat de masina.Si de aici divizandu-se la nesfarsit mai pot inventa inca un miliard de posibilitati pe care Vlad, personajul din exemplu, ar fi putut sa le ia.

Asadar dumneavoastra ati facut alegerea de a citi acest blog, insa eul dumneavoastra dintr-o alta lume paralela poate s-a plictisit de la prima propzitie si a renuntat sa mai citeasca.


Visele noastre, realitatea dintr-o alta lume paralelea?


Frederick Myers a fost unul dintre membri fondatori ai Societatii de Cercetare a Fenomenelor Parapsihologice.Cerctarile se refereau in principiu la incercarea continua de a explica stiintific ce sunt de fapt fantomele, previziunile, abilitatile de medium. Myers discuta in unul dintre ziarele locale despre vise si de ce visam?! El a ajuns la concluzia ca visele pot pune uneori in lumina evenimentele ce vor urma. in ziar acesta povestea despre visul unei femei care a fost deosebit de viu. In vis femeia mergea la londra cu o trasura. Trasura mergea pe o anumita strada iar vizitiul a vrut sa se dea jos, impiedicandu-se si lovindu-se la cap, provocandu-i o moarte instantanee. Femeia nu a bagat de seama visul si a plecat in Londra asa cum trebuia de altfel sa faca. La un moment dat, femeia observa ca trasura se opreste pe o anumita strada. Era chiar strada din visul sau. intamplator Pe acolo trecea un politist. Femeia a tipat catre politist spunandu-i sa fie atent la vizitiu pentru ca se va impiedica. Politistul a fost pe faza si l-a prins. Vizitiul nu s-a mai lovit la cap, iar apoi sa dovedit ca acesta nu se impiedicase, ci isi pierduse cunostinta. Daca politistul nu trecea pe acolo, vizitiul ar fi fost mort iar femeia nu ar mai fi ajuns la Londra. Dupa ce lucrurile s-au calmat, eroul politist a intrebat-o pe femeie de unde a stiut cand sa il prinda. Femeia i-a raspus razand. "-Am visat."

Acum am putea sa tragem concluzia ca probabil femeia nu a visat, ci s-a dus intr-o alta lume paralela unde a vazut varianta vietii sosiei ei. Ea a facut la fel ca si Vlad: pentru o miliardime de secunda s-a gandit sa faca alegerea intre a tipa la politist sau doar a privi nepasatoare ce se intampla. Ea a decis ca viitorul din lumea ei poate fi schimbat doar de ea si de reactiile constiintei logice,a trairilor si sentimentelor ei.

Maya: lumea este iluzie

Conceptul maya poate fi cel mai bine explicat printr-un mit indian al lui Visnu si Narada.
Narada (vezi foto)era un sfant indian care isi dedicase viata cunoasterii. Intr-o zi acesta il intalneste pe Visnu(zeitate hindusa-vezi foto) si ii cere sa ii arate puterile magice ale Mayei. Visnu accepta si ii cere lui Narada sa plece cu el intr-o calatorie in desert. Mergand prin desert, Visnu doreste sa poposeasca pentru o clipa deoarece caldura torida ii obosisera. Visnu il mai roada pe camaradul sau de drum sa se duca intr-un sat din apropiere pentru a se aproviziona cu apa. Narada accepta. Ajuns in sat, acesta bate la usa unei case si ii deschide o tanara foarte frumoasa. Cei doi se indragostesc unul de celalalt la prima vedere si decid sa faca nunta. Parintii fetei reactioneaza bucurosi la vestea ca Narada hotaraste sa isi lase in urma intreaga lui viata dedicata cunoasterii pentru a se casatori cu fica lor. La un interval de timp dupa nunta cei 2 fac o fetita, dupa aceea un  baiat si iar o fetita. Dupa o perioada o furtuna uriasa urmata de inundatii se napusteste peste intregul sat. Copii si sotia sunt luati de curentii foarte puternici ai apei chiar sub ochii tanarului Narada. Neputincios acesta se zbate sa inoate printre torenti refugiindu-se pe o stanca din apropiere. In acest timp aude o voce care il intreaba:
"-Unde e apa care trebuia sa mi-o aduci ? Te astept de mai bine de jumatate de ora."
Vocea este a lui Visnu. Narada deschide ochii si priveste in jur. Inundatia a disparut. El se uita surprins. Zeul zambeste, apleaca din cap si spune:"Acum intelegi secretul mayei? "

Acest mit evidentiaza conceptul de timp, asa cum este el inteles de multe popoare orientale.